Italia este una dintre cele mai vechi țări din lume și, cu Covid, criza demografică tot se înrăutățește. Anul trecut, soldul natural al populației a fost negativ cu 342 de unități: aceasta este cea mai proastă cifră din 1918, anul epidemiei „spaniole”. Și dacă 2020 a înregistrat cea mai mare mortalitate din ultimele decenii, 2021 va marca un record negativ în ceea ce privește natalitatea: de fapt se estimeaza ca anul acesta va fi primul cu mai putin de 400 de nou-nascuti (ne vom opri probabil la 390). Cifrele sunt cuprinse în raportul 2021 Cisternă „Welfare, Italy”, creat de Unipol în colaborare cu Casa Europeană Ambrosetti și a prezentat marți la Roma.
Italia este și țara europeană cu cea mai mare incidenţă a celor peste 65 de ani asupra populaţiei totale: 23,2%, față de 20,6% din media UE (date referitoare la 2020). În lume, doar Japonia ne depășește, cu 28,4%. În plus, raportul de dependență în vârstă, adică raportul dintre populația în vârstă de 65 de ani sau peste și cea de vârstă activă (între 15 și 64 de ani), este egală cu 36,4% în Italia. Tot în acest caz este un record european: media comunitară se situează la 32%. Această statistică aparent obscură ascunde un sens alarmant: „În Italia – se arată în raport – pentru fiecare persoană în vârstă sunt doar 2,7 lucrători care plătesc contribuții față de media europeană de 3,1”.
Doi factori determină îmbătrânirea populației:
- creșterea speranței de viață, care în 2019 ajunsese la 83,7 ani în Italia (în creștere de la 83,4 în 2018), a doua cea mai mare valoare din Uniune după Spania (84 de ani);
- rata scăzută a fertilităţii. Pe acest front, țara noastră se află pe locul trei după ultima în UE, cu 1,27 nașteri pe femeie față de media comunitară de 1,53 (în Franța este 1,86).
„Cea a ratei natalității din ce în ce mai scăzute este probabil cea mai alarmantă cifră demografică pentru țara noastră – continuă raportul – și pentru că trebuie văzută într-un proces de scădere constantă început în urmă cu peste 50 de ani. După boom-ul de peste un milion de nașteri în 1965 (când populația era de 51,9 milioane), nașterile au scăzut apoi treptat până la 404 în 2020 (față de o populație de 59,6 milioane), cel mai mic număr de la unificarea Italiei”. Și anul acesta, după cum am văzut, va fi și mai rău.
Toate acestea au consecințe dramatice pentru perspectivele țării. Potrivit proiecțiilor Ambrosetti bazate pe datele Eurostat, persoanele în vârstă de muncă vor scădea cu 1,9 milioane până în 2030 (-5%) și cu 7,6 milioane până în 2050 (-19%), ajungând la aproximativ 31,2 milioane, cu efecte negative asupra capacităţii de producţie a ţării. Din Documentul Economic și Financiar 2021 se deduce în schimb că în 2070, față de o posibilă scădere a populației de circa 5,9 milioane de locuitori, raportul datorie/PIB se va stabili în jur de 151%. Prin urmare, nu va exista nicio îmbunătățire structurală față de astăzi (în 2020 cifra era de 155,8%).
„De prea mult timp am luat în considerare problema demografică și cea a muncii femeilor separat – comentează ea Elena Bonetti, Ministrul pentru Egalitatea de Șanse și Familie – Egalitatea de gen și incluziunea femeilor au foarte mult de-a face cu natalitatea. Prin urmare, trebuie să conectăm cele două teme. Cu Legea familiei, care a fost votată în Parlament săptămâna trecută, am făcut un pas important înainte în această direcție. Investițiile sociale nu pot fi doar protectoare: trebuie să fie și proactive. Cele 4,6 miliarde pe care le punem în grădinițe vor fi fundamentale, pentru că vor deschide și noi spații pentru munca femeilor. Odată cu manevra alocam apoi 50 de milioane pe an unui fond care recompensează cele mai bune companii din punct de vedere al productivității și al angajării feminine. Și din nou, introducem scutirea de taxe pentru ca femeile să se întoarcă la muncă după concediul de maternitate. În fine, există cecul universal unic, căruia îi alocăm 20 de miliarde pe an”.
Citiți și interviul cu profesorul Livi Bacci: „Avem nevoie de 2-300 de mii de imigranți pe an”.
