Visco împotriva lui Padoan? Se pare, dar nu este așa. Contrastul aparent apare în jurul dezbaterii (și controverselor) privind datoria publică italiană, care în aprilie a atins vârful de 2.194,5 miliarde de euro, marcând încă un record istoric în termeni absoluti. Cifra, publicată ieri de Banca Italiei în buletinul său obișnuit de statistică, pare să îl contrazică pe ministrul Economiei, Pier Carlo Padoan, care a indicat în mai multe rânduri că planificarea economico-financiară a plasat datoria publică pe o traiectorie descendentă. Dar chiar s-a aprins o ciocnire între Via Nazionale și Via XX Settembre? Nu de fapt, de ce cele mai importante date nu sunt valoarea absolută a datoriei, ci raportul dintre datorie și produsul intern brut, care scade dacă datoria este redusă, dar și dacă PIB-ul crește.
Pentru a clarifica chestiunea, a intervenit direct Trezoreria, care a publicat în mod vizibil o notă intitulată „Datoria publică: crește sau scade?” pe pagina principală a site-ului său.
Ministerul citează Documentul Economic și Financiar 2015, în care „se poate reține că în programarea proprie a Guvernului se prevede ca datoria în valoare absolută sau în bani să crească continuu până în 2019, când ar trebui să atingă valoarea de 2.218,2 miliarde. euro (tabelul III.9, pag. 60)”.
Același tabel, continuă Trezoreria, „indică totuși tendința valorii datoriilor în raport cu produsul intern brut (PIB), care atinge apogeul în 2015 (132,5%) și apoi scade (120% în 2019)”. Morala povestirii, „datoria monetară crește, raportul datorie-PIB scade”.
În acest moment, explicația devine mai tehnică și se concentrează pe diverse aspecte:
1. FUCȚIUNEA LUNARĂ CONTĂ PUȚIN: ȘTIM DEJA CĂ VALOAREA ABSOLUȚĂ A DATORIILOR VA CREȘTE PÂNĂ ÎN 2019
„Mai mult, suplimentele lunare la buletinele Băncii Italiei raportează fluctuațiile legate de gestionarea cerințelor de împrumut în cursul anului - continuă nota -, prin urmare în seria lunară este posibil să se detecteze luni în care datoria absolută scade și apoi crește din nou, dar cifra așteptată la sfârșitul anului este în continuare în creștere față de decembrie 2014, iar la sfârșitul lui 2016 va fi în creștere față de decembrie 2015”, și așa mai departe până în 2019.
2. ATÂTÂT CÂT ESTE DEFICIT, DATORIA POATE NUMAI CREȘTE
„Creșterea datoriei este evident legată de deficit: întrucât finanțele publice înregistrează în fiecare an cheltuieli care depășesc veniturile, necesarul este finanțat prin contractarea datoriilor. În dezbaterea publică se întâmplă ca unii comentatori care cer uneori o mai mare flexibilitate a finanțelor publice, adică o planificare economică care să producă mai multe deficite, să fie surprinși de creșterea datoriilor. Cu toate acestea, relația dintre cele două cantități este foarte clară. Atâta timp cât există o cerință de îndeplinit pentru finanțarea deficitului, există o creștere a datoriei”. O lovitura la adresa pedepselor verbale precum managerul economic al Fi, Brunetta sau populismele ușoare ale M5S și Lega.
3. ITALIA ARE UN EXCEDENT PRIMAR: NET DE DOBANDĂ LA DATORIE, STATUL CHElTUIEȘTE MAI MINI DECÂT PRIMEȘTE
„În sfârșit, trebuie amintit că recenta planificare a deficitului financiar nu este rezultatul unei logici disipative: statul cheltuiește mai puțin decât încasează, net de dobânda la datoria publică. În 2015 diferența dintre veniturile și cheltuielile guvernamentale fără a lua în considerare dobânda la datorie (așa-numitul excedent primar) va fi pozitivă și egală cu 1,7% din PIB. Dar întrucât dobânda la datorie ne va costa 4,2% din PIB, soldul final între venituri și cheltuieli va fi negativ și egal cu 2,5% din PIB”.
4. SCOPUL GUVERNULUI ESTE DE A RECONCILI REDUCEREA PROGRESIVA A DEFICITULUI CU MĂSURI EXPANSIVE CARE PROMOVEAZĂ RECUPERAREA
„Guvernul a implementat un plan financiar care împacă nevoia de reducere a datoriei – printr-o reducere progresivă a deficitului – cu nevoia de a încuraja redresarea, prin măsuri expansive precum reducerea Irapului, bonusul fiscal de 80 de euro pentru mic. - lucrătorii cu venituri, revizuirea cheltuielilor pentru a le reduce ponderea globală și a îmbunătăți alocarea resurselor publice cu scopul de a oferi servicii mai bune cetățenilor. Reducerea deficitului este progresivă tocmai pentru că planificarea financiară trebuie să țină cont de necesitatea, în această fază, de a sprijini redresarea”, conchide ministerul.
