„Voi fi drastic. Problema sudică nu mai există ca întrebare politică. Sudul a devenit o zonă geografică care cântărește asupra Mediteranei. De ce nu mai există? Pentru că nu mai există dualism italian. Care a produs o cultură enormă din secolul al XIX-lea încoace. S-a născut din statul național și din cum s-a născut. Da, se spune că condițiile sunt încă diferite și este adevărat, dar nu mai există o cultură care să reflecte asupra dualismului italian”.
Biagio De Giovanni, filosof și politician, vorbește cu FIRSTonline despre orașul său, Napoli, după strigătul de durere al noului primar Manfredi, care a cerut Guvernului să păstreze renașterea fostei capitale a Regatului și a Sudului la centrul acțiunii sale generală pentru că numai așa renaște și Italia.
Am inteles bine? Spuneți că problema sudică a fost ștearsă de timp dacă nu de acțiuni politice?
„Vorbesc despre cultura politică fără de care nu se poate produce nicio viziune asupra viitorului. În ceea ce privește Sudul, a fost acolo, dar acum a dispărut. Parțial a fost și faliment, ține cont, în sensul că uneori a produs Cassa del Mezzogiorno, alteori tăcere absolută, alteori chiar întrebarea nordică. Dar a existat această dilemă, iar această dilemă ca atare nu mai există. Mezzogiorno nu mai este o întrebare din punct de vedere cultural. Vorbim de venituri mai mici, încercăm să reparăm lucrurile anunțând niște infrastructură, dar problema istorică a Sudului s-a terminat. Pentru mine acest lucru este senzațional de evident, nu știu de ce nu este spus clar”.
De ce nu se spune?
"Repet. O problemă precum sudul Italiei a creat peste 150 de ani de cultură, ceea ce nu este ceva care să privească academii, scriitori de carte etc. A fost un mod în care s-au poziționat clasele conducătoare. Mai există o clasă conducătoare din Sud? Poți avea și niște miniștri, politici. Dar mai există o clasă conducătoare în orașe, în regiuni capabile să pună acest tip de problemă? După părerea mea, asta nu mai există. Consecințele tuturor acestor lucruri pot fi diverse. Dar punctul de plecare trebuie să fie acesta. Desigur că există un Sud, dar este o simplă zonă geografică. Această situație, nu o voi ascunde, se datorează și unui alt element. Astăzi problema supranaționalității prevalează asupra problemei naționalității. Cu alte cuvinte, nordul Italiei, Lombardia este mai legată de Bavaria decât de Calabria pentru că granițele s-au rupt. Nu spun asta în sens negativ, sunt un pro-european convins, dar fac o observație a unui fapt. Cu atât mai mult de aceea ar fi necesară reconstruirea unei clase conducătoare sudice. Dar dificultatea în a face acest lucru este că nu mai există”.
Deci nici întrebarea despre Napoli nu există?
"Anumit. Pentru că Napoli era capitala acelui Mezzogiorno despre care vorbeam. Napoli a fost una dintre marile inimi ale culturii naționale. Și astfel sfârșitul cultural al Sudului a fost foarte afectat. Nemaiavând rol de motor, dacă ne gândim la greutatea marilor filozofi, de la hegelieni la Croce, și nu o fac o chestiune de istorie a filozofiei ci de istorie civilă, s-a închis în sine. Și ea este foarte sărăcită. Pentru că este un oraș – pot spune așa – fără identitate. Trebuie să apelăm la categorii perverse și uzate precum cea a spiritului napolitan pe care eu le evit ca focul etern. Pentru că sunt pline de clișee, de lucruri spuse, repetate și banale; Napoli, în acest moment, a pierdut acea identitate despre care se spunea că trebuie să se regăsească. Întrebarea este dacă va reuși și cum”.
Deci, cum citiți preocupările noului primar Manfredi?
„Sunt normale când vine vorba de chestiuni de datorii, de buget. Dar trebuie să meargă mai departe. Trebuie să încerce să-și pună în joc energia, cultura, abilitățile. Nu este un politician de profesie, dar a fost un mare rector, un ministru, este un personaj, trebuie să preia conducerea acestui oraș. Unde văd câteva elemente pozitive? Lumini și umbre. Văd luminile la niște personaje foarte pozitive din juntă, umbrele stau în faptul că primarul trebuie să răspundă la numeroase corporații; dar este inevitabil și vreau să am încredere în el. Și în orice caz nu putem uita că Municipiul Napoli este în pragul falimentului. Care este punctul nou? Este că în cele din urmă se pare că vor veni banii pentru a ieși din ea. Întrebarea este aceeași ca întotdeauna: o vor putea cheltui? Este un număr mare. Odată cu pandemia, Europa și-a schimbat forma, a făcut ceva la care nu se gândise niciodată până acum, datoria comună. Acum trebuie să vedem dacă aici există o clasă conducătoare capabilă să se gândească la oraș pe baza fondurilor care ajung. Că nu sunt liberi, să ne amintim asta. Îl cheltuiți dacă aveți proiecte, îl cheltuiți dacă aceste proiecte sunt realiste, îl cheltuiți dacă aceste proiecte realiste sunt cronometrate. Am experiență europeană și știu care este supravegherea foarte puternică a cheltuielilor statului. Ceea ce este corect, altfel structura nu va rezista. Și aceasta este o întrebare deschisă. Vom vedea”.
Primarul Manfredi și-a pus o întrebare puternică: cât de mult îi pasă Italiei de soarta Napoli? Îl întorc către ea.
„Practic, este același lucru. Nu vreau să exagerez, dar și Italia și-a pierdut identitatea. Poate părea un paradox, dar identitatea italiană era strâns legată de contradicția dintre Nord și Sud, de contradicția productivă a culturii. Acum că această contradicție ca atare a dispărut, pentru că lui Milan nu-i pasă de Napoli, să recunoaștem, trebuie să sperăm într-un guvern central care să pună în mișcare acele energii care produc cultură. Am avut un noroc cu Draghi la conducere, dar este încă o sarcină uriașă și nu știu dacă este capabil să o facă. În ceea ce privește Napoli, trebuie să găsească energie în sine și, prin urmare, responsabilitatea enormă a primarului. Și este important să existe o persoană de cultură în acea funcție, chiar dacă fără experiență politică, pentru că astăzi există o dinamică culturală care depășește – îndrăznesc să spun – imediatitatea acțiunii politice. Cu alte cuvinte, el trebuie să fie capabil să restabilească o identitate la Napoli, astfel încât să o plaseze ca o problemă națională. Dacă rămâne o problemă locală, cheltuim puțini bani aici și puțini acolo, nu merge. Este o problemă prioritară. Prioritățile orașului Napoli sunt viața de zi cu zi care a atins un nivel monstruos de urât, excelențele sale care sunt în declin universitățile sale, Cnr. Trebuie să începem din nou de la aceste locuri înalte, nu doar de la gropile orașului cum se spune. Pentru că Napoli iese dintr-un deceniu teribil, cel mai rău din viața sa”.
Deci, dacă Napoli își redescoperă identitatea, o va returna și în țară?
„Nu se poate decât să spere. Clasa sa conducătoare trebuie să fie răspândită. La Napoli avem o burghezie semidizolvată, suburbiile sunt lăsate singure. Se întâmplă peste tot este adevărat. Dar Napoli este Napoli: un oraș imens, o zonă metropolitană la fel de mare, o suburbie foarte dificilă. Din păcate, trebuie spus. Iată nu știu câte decese Camorra pe lună, foarte tineri. Este ceva profund pentru că lupta Camorrei este o luptă de cartier în timp ce economia este pătrunsă de crimă. Sunt probleme gigantice. Cine să le numească este înfricoșător. Dar trebuie să le numești și să vezi de unde să începi din nou pentru a pune ceva în mișcare”.
Mă simt foarte pesimist în privința asta...
„Cred că categoriile de optimism și pesimism sunt categorii greșite. Lumea există și trebuie să ne descurcăm cu ea. În cazul specific, trebuie să încercați să o duceți puțin mai departe. Napolitanii sunt un grup etnic ciudat care, însă, nu mai are referințe interne. Trebuie să le găsim”.
