Nivelați randamentele obligațiunilor din Italia și Spania sub 5% cu economiile la dobânzi acumulate de țările din nordul Europei. În schimb, Grecia, Portugalia și Irlanda ar rămâne sub umbrela protectoare a FESF și a MES. Aceasta este propunerea lui Friedrich Heinemann, economist la centrul de cercetare Zew din Mannheim. Este o versiune alternativă la euroobligațiunile capabile să stabilizeze piețele pe linia programului de cumpărare al BCE aprobat în mai 2010. Dar cu o diferență: noul proiect ar avea avantajul de a nu compromite obiectivele de politică monetară ale Eurotower, evitând trebuie să tipăriți bani.
În special, Heinemann sugerează înființarea unui fond numit Foc (Egalizarea ratei dobânzii fiscale) la care doar statele membre ale uniunii monetare cu randament redus (adică Germania, Țările de Jos, Austria, Finlanda și Luxemburg) ar contribui pentru o perioadă limitată de timp (șase luni sau un an) și pentru o sumă limitată (aceasta ar fi o cifră). puțin sub 6 miliarde de euro). Berlinul ar trebui să finanțeze aproximativ 90%. Potrivit lui Heinemann, diferența dintre randamentele obligațiunilor de stat germane și cele ale țărilor periferice nu mai este justificată de fundamentele finanțelor publice, ci se datorează unei panici generalizate pe piețe.
În cursul comunicării sale către Bundestag asupra rezultatelor Consiliului European de vinerea trecută, cancelarul Angela Merkel a mai amintit că, în lumina eforturilor de reformă susținute până acum de guvernele Italiei și Spaniei, este necesar să se poată influența dobânzile excesiv de ridicate. De aici și acordul de principiu pentru un așa-numit „scut anti-răspândire”, a cărui funcționare, însă, nu a fost încă pe deplin clarificată. În acest sens, ar putea ajuta atunci propunerea lui Zew, care are, fără îndoială, avantajul – pentru germani – de a nu pune în practică o ipoteză durabilă a împărțirii datoriilor între țările din zona euro.
Mai mult, crearea unui fond similar nu ar fi condiționată de furnizarea de garanții de către statele creditoare, iar costurile s-ar concretiza imediat, fără a împovăra generațiile viitoare. Ar fi cu siguranță o măsură tampon, reversibilă în orice moment, ale cărei șanse de succes ar trebui măsurate în raport cu cantitatea de obligațiuni publice achiziționate. Sentimentul este că, la fel ca în cazul lui Programul pieței valorilor mobiliare ale BCE, achizițiile pot fi însă insuficiente pentru a calma piețele.
Cu atât mai mult dacă, așa cum sugerează Heinemann, una dintre cele cinci țări finanțatoare își menține un drept de veto, care trebuie exercitat în cazul în care Roma și Madrid întrerup procesul de reformă. Cert este că, după propunerea celor cinci înțelepți economici pentru un fond de răscumpărare, Germania continuă să discute despre cum să stopeze riscul unei implozii a zonei euro.
