„În copilărie am visat la Enterprise și la naveta spațială din Star Trek”, ca adult a devenit astronautul record, femeia care cu cele 199 de zile petrecute în spațiu a cucerit recordul european de permanență.
A intervenit laeveniment „Călătorind printre stele: de la Lună la Marte”, organizat la Roma de Sioi (Societatea Italiană pentru Organizarea Internațională), în colaborare cu Agenția Spațială Italiană (Asi) și cu Agenția Spațială Europeană (ESA), Samantha Cristoforetti a reușit să atragă atenția unui public care timp de mai bine de o oră a ascultat-o într-o liniște fascinată în timp ce își povestea experiența pe Stația Spațială Internațională cu ușurință și simpatie. Momente care pentru un căpitan al Forțelor Aeriene, astronaut al Agenției Spațiale Italiene precum și prima italiancă din echipajeleAgenția Spațială Europeană ele reprezintă poate normalitatea, dar pe care toți ceilalți prezenți în sală au urmărit-o cu un interes uluit.
Așezat lângă ea, președintele Sioiului, Franco Frattini, care, în cursul discursului său introductiv, a subliniat că spațiul este „una dintre puținele teme care unește actorii globali, un sector de pace în care tensiunile dintre țări se atenuează”, iar președintele Agenției Spațiale Italiene, Roberto Battiston care, însă, au pus punctele pe I: „Marte rămâne un scop în 20/30 de ani; destinațiile pentru explorarea umană sunt nesfârșite, dar nu cu tehnologiile actuale”. Drumul este așadar încă lung și trece și prin programe precise și mai ales prin investiții uriașe. Mersul pe Marte, a explicat Battiston, costă „de zece, chiar douăzeci de ori mai mult decât ISS, vorbim de un trilion de dolari de investiții pe care politica ar trebui să le pună în platou”.
Cristoforetti, cum devii astronaut?
„Nu există o singură cale, biografiile single-urilor sunt foarte diferite. Povestea mea a început în copilărie, când visam la nave spațiale, fanteam despre Enterprise lui Star Trek și despre naveta spațială. Pe măsură ce am crescut, am dezvoltat un interes pentru știință și tehnologie. Am studiat ingineria aerospațială la Universitatea Tehnică din München, Germania. Apoi, întâmplător, în anul IV de inginerie, a apărut legea serviciului militar voluntar al femeilor. După terminarea studiilor, am fost admis la Academia Aeronautică Pozzuoli unde am luat-o de la capăt și am fost pregătit ca pilot militar.
În 2009 am fost selectat într-o clasă de noi astronauți europeni. Până la urmă, după o selecție grea, am rămas doar șase, printre care și colegul meu Luca Parmitano. Am călătorit prin lume în stații spațiale internaționale: SUA, Rusia, Europa, Japonia, Canada. Până la urmă toți am reușit să zburăm. După șase ani de antrenament a venit și rândul meu”.
A fost prima italiancă care a zburat în spațiu. Cum a decurs lansarea?
„În 2014 am făcut parte din Expedition 42 Futura. Lansarea a avut loc pe 23 noiembrie de la Cosmodromul Baikonur, în Kazahstan. Lansăm mereu de acolo, chiar dacă Moscova încearcă să finalizeze un nou cosmodrom pe teritoriul Rusiei. LA la bordul vehiculului Soyuz am ajuns la Stația Spațială Internațională (ISS). Totul a fost foarte rapid, ajungem pe orbită în mai puțin de nouă minute, călătorind cu 28 km pe oră, 7 km pe secundă. Viteza este esențială pentru a rămâne pe orbită în jurul Pământului. Am ajuns pe 4 orbite, adică în vreo șase ore. Trebuie subliniat că ISS este situată la 400 km de pământ, relativ foarte aproape”.
Cum este viața „acolo sus”?
„ISS este un camping de lux de mărimea unui teren de fotbal. Eram șase, trei deja la bord și trei sosind cu Suyuz. Trăim bine, dar nu există mașină de spălat, așa că trebuie să ne folosim hainele și să le aruncăm după un timp. Dormim într-un pat de mărimea unei cabine telefonice unde ne păstrăm și lucrurile personale. Te descurci puțin dar reușești să ai un colț confortabil. Facem mult sport, ne antrenăm în fiecare zi cu greutăți, alergare, ciclism. Antrenamentul nu este important doar pentru muschi, ci si pentru masa osoasa si mai presus de toate ne permite sa ne intoarcem de la statia spatiala in stare fizica buna.
Consumăm alimente în pungi, uneori deshidratate. Legumele deshidratate sunt groaznice, dar rar există alimente proaspete și atunci când există trebuie consumate rapid pentru că nu avem frigidere. Apoi, desigur, cea mai mare parte a timpului este petrecut la muncă. Lucrăm în module presurizate, dintre care multe sunt construite aici, în Italia. Modulul de laborator Columbus, de exemplu, a fost construit la Torino. Facem cercetări și experimente științifice.”
Ce fel?
„Despre fiziologia umană, analiză biologică, imprimarea obiectelor 3D în imponderabilitate. Subliniez că absența greutății nu este absența gravitației așa cum cred mulți, aceasta din urmă la 400 km de pământ este încă foarte puternică, aproximativ 90% din ceea ce este pe suprafața pământului. Dar nu există efecte ale acesteia, așa că dacă pășesc pe cântar greutatea rezultată este zero, pentru că în acel moment eu, cântarul, stația spațială și orice altceva sunt în stare de cădere liberă în jurul pământului.
Imponderabilitate evidențiază o serie întreagă de fenomene atât în sistemele biologice, cât și în sistemele fizice care nu se manifestă pe pământ sau care sunt mascate de efectul gravitației. Așa că haideți să facem niște cercetări în acest sens.”
Care sunt proiectele tale viitoare, te vei întoarce în spațiu?
„Profesorul Battiston (președintele Agenției Spațiale Italiene, n.red.) a promis că mă va trimite înapoi pe orbită în curând pentru a mă face să fac plimbarea spațială, marele regret al misiunii mele este că nu am avut ocazia să o fac, chiar dacă la bord am avea o responsabilitate foarte mare”.
Dacă ar trebui să alegi, ai prefera să mergi pe Lună sau pe Marte?
„Aș merge și mâine atât pe Lună, cât și pe Marte, dar trebuie să fim realiști, sunt încă obiective îndepărtate. Sunt multe de lucrat și, mai presus de toate, sunt necesare investiții foarte mari. Vor mai trece ani și ani până când vom putea vedea din nou un om pe Lună sau vom putea ajunge pe Marte. Dar în viitorul apropiat se vor obține și succese intermediare care ne vor oferi mari satisfacții și pentru care trebuie să fim foarte fericiți. O primă țintă ar putea fi poarta spațiului adânc, o bază pe orbită în jurul Lunii ca punct de plecare pentru misiunile pe suprafața lunară”.
De ce a ajuns numele dumneavoastră pe lista posibililor candidați pentru Partidul Democrat la următoarele alegeri?
(Privire îngrozită) „Cum? Dar cine a spus asta? Nu știu absolut nimic despre această candidatura.”
