Evaluarea autorului: 2/5
Doi caporali ai armatei britanice în timpul Primului Război Mondial, la granițele dintre Franța și Germania, trebuie să transmită un mesaj important unui general înainte de un asalt care ar putea pune în pericol peste 1700 de soldați. Acesta este complotul 1917, filmul regizorului Sam Mendes, nominalizat la 10 premii Oscar.
Povestea este extrasă din memoriile soldaților care au luptat efectiv în timpul marelui conflict din Europa și, în special, în acea parte a războiului care a avut loc în tranșee, unde s-a luptat fiecare centimetru de pământ. Pentru a-și îndeplini importanta sarcină, cei doi soldați trebuie să traverseze tărâmul nimănui, între bălți pline de cadavre, mine și lunetişti. Nu este de așteptat un final surpriză. Particularitatea filmului este mai presus de toate pentru partea „tehnologică”.
Foarte lung planuri succesive de o complexitate considerabilă, rezolvată doar datorită unui montaj digital. Într-un anumit sens, filmul se rezolvă aproape în această dimensiune legată în întregime de o viziune subiectivă a dramei războiului. Oamenii, sentimentele, povestea, patosul sunt închise în spațiul înțeles prin unghiul de fotografiere și prin instrumentele care îți permit să ții camera fix pe subiect. Să nu mai vorbim de actori: doi tineri necunoscuți care își desfășoară munca cu demnitate. Scenariul este minim: suficient pentru a menține o poveste de o zi legată împreună sau puțin mai puțin.
Un alt element semnificativ de remarcat este dimensiunea jocului. Războiul, după cum se știe, este continuarea politicii prin alte mijloace și nu este o coincidență că metafora jocului este folosită printre acestea. 1917 arată ca un mare joc video fără interacțiune cu publicul: cum putem uita imaginile cu chemarea la datorie și seria lui nesfârșită când unul dintre cei doi caporali se găsește în dărâmăturile unui oraș bombardat și încearcă să scape de inamicul care vrea să-l omoare sau când rătăcesc prin tranșee cu armele îndreptate?
Vorbim despre un joc video de mare succes comercial, care a marcat cultura imaginilor de război a generațiilor întregi din întreaga lume și care s-a vândut în milioane de exemplare. În mod clar, chiar și cinematograful poate fi afectat de „farmec” dacă putem vorbi despre asta. Cert este că 1917 pare foarte departe de genul de filme de război care au avut (și au) un mare succes. Titlul care îmi vine cel mai ușor în minte, fie și doar pentru inspirarea unor evenimente adevărate, este Salvați soldatul Ryan de Steven Spielberg din 1998 dar, mai exact, vorbim de Spielberg care, nu întâmplător, a câștigat Oscarul pentru cel mai bun regizor cu acest titlu.
Apoi, mai recent, Bătălia de la Hacksaw Ridge regizat de Mel Gibson în 2016 și, în anul următor Dunkirk de Christopher Nolan care nu glumea nici cu efectele speciale. Care este diferența cu 1917? În celelalte filme este mult mai multă umanitate, mult mai aproape de o dramă epocală, existențială și universală care nu este suficientă pentru a se ocupa doar de logica imaginilor jocurilor video. Unora poate chiar să le placă acest film. Dacă va putea câștiga o anumită recunoaștere va rămâne de văzut.
