Alitalia și Lufthansa: povești diferite, destine din ce în ce mai asemănătoare. Criza transportatorului de pavilion italian este cunoscută de ani de zile, dar după oftatul inițial de ușurare în urma achiziției a 49% de către mult mai bogatul Etihad, este pe cale să se deschidă un nou și complicat capitol: Alitalia de fapt, încă o dată, timp, s-ar părea că pur și simplu nu poate face față cu propriile sale resurse, iar partenerul arab nu poate decât să asiste neputincios la dramă, având în vedere că nu mai poate pune mâna la portofel din cauza constrângerilor Uniunii Europeneca acţionar minoritar. Și dacă Etihad ar ajunge la un pachet majoritar, Alitalia ar deveni efectiv un transportator al Golfului Persic și, prin urmare, ar pierde drepturile de zbor acordate companiilor europene.
Situația este așadar într-un impas, în așteptarea consiliului de administrație care ar trebui să se întrunească în această lună decembrie pentru aprobarea formală a noului plan industrial în detaliile acestuia. Dar primele zvonuri furnizate de ziare lasă loc unei situații care cu siguranță nu este roz pentru companie: conform celor publicate de Repubblica, rolul Statului ar redeveni chiar actual, „o salvator numit Cdp sau, în al doilea rând, Căile Ferate. Cu siguranță există o urgență financiară asupra căreia au intervenit deja băncile creditoare. Între timp, lucrăm la economii: sunt în pericol tăierea rutelor naționale, reducerea netă a salariilor piloților și aproximativ 1.400 de angajați”.
Prin urmare, Alitalia nu a reușit să facă o descoperire, în ciuda parteneriatului cu Etihad. „Profitul de rentabilitate sau mini-exploatare pe care am pariat pentru 2017 este inaccesibil și va ajunge (poate) în 2020”, scrie mereu Repubblica. „Renaționalizarea” Alitalia este o ipoteză pe masă fie doar pentru a-i oferi timp să găsească un nou partener stabil: un plan care ar vedea compania ipotetică împărțită în două, cu o ramură dedicată zborurilor internaționale și „de prestigiu” pe distanțe lungi, iar cealaltă angajată într-o luptă istovitoare cu Ryanair și easyJet la low cost, în rolul inevitabil de outsider.
Dar dacă Atena plânge, Sparta nu râde. Nici măcar compania germană Lufthansa nu se descurcă deloc bine, care în ultima grevă a piloților a înregistrat cifre negative record: 4.461 de zboruri anulate și 525 de pasageri blocați în șase zile. Tulburările au fost doar ultimul act dintr-o confruntare care se desfășoară din aprilie 2014 și a costat deja compania condusă de fostul pilot Carsten Spohr 550 de milioane de euro, dintre care 100 doar anul acesta. Cu toate acestea, cifrele în sine nu sunt suficiente pentru a descifra sensul a ceea ce se întâmplă cu principala companie aeriană europeană. Cel mai profund prejudiciu este probabil să nu fie economic, ci de imagine.
Michael Gierse, care în calitate de manager de fond al Union Investment – unul dintre principalii acționari ai Lufthansa – urmărește de ani de zile evenimentele grupului din Frankfurt, nu se sfiește de el: „Reputația bună a Lufthansa este distrusă de greve”. Problema, explică el, este că caracteristici precum punctualitatea și fiabilitatea, puse acum sub semnul întrebării de cea de-a paisprezecea grevă a piloților din doi ani și jumătate, se aplică întregii Germanii. „Primul șoc a venit de la Volkswagen: oamenii nu credeau că așa ceva este posibil aici. Acum Lufthansa aruncă o umbră asupra întregii țări”. La toate acestea trebuie adăugată trauma, încă nedepășită, a celei mai grave catastrofe din istoria recentă a Germaniei, cele 150 de morți de la zborul 9525 al filialei Germanwings, în martie 2015.
Printre provocările de înfruntat pentru Lufthansa, spre deosebire de Alitalia, se numără în schimb cea a stabilității economice. Într-adevăr, în 2015 pasagerii au crescut cu 1,6% la aproape 108 milioane e profitul a crescut cu 55% la 1,8 miliarde de euro, iar semnale pozitive au sosit și ele din ultimul trimestru al acestui an. Totuși, clarifică Gierse, greva piloților vine într-un moment nefavorabil, întrucât abate atenția de la problemele reale ale societății, începând cu provocarea pe care o reprezintă companiile aeriene low-cost. Pe acest „văd paralele cu Alitalia”, notează analistul: la aproape douăzeci de ani de la privatizarea sa completă, în 1997, Lufthansa riscă să aibă aceeași soartă ca și transportatorul de pavilion italian, depășit acasă de Ryanair și Easyjet.
Până acum, în Germania, companiile aeriene low-cost nu au decolat ca în altă parte tocmai pentru că companiile germane și-au creat filiala low-cost, așa cum a făcut Lufthansa cu Germanwings. Dar acum lucrurile s-ar putea schimba, mai ales după Schimbarea de strategie a Ryanair, care și-a identificat principala piață de creștere din Germania și a anunțat în urmă cu o lună pentru prima dată zboruri de la Frankfurt, hub-ul incontestabil al Lufthansa de până acum.
