Societatea italiană este „simple și nefericită”: „nu a avut loc un colaps real”, dar „prea mulți oameni coboară pe scara socială”. Este ceea ce subliniază președintele Censis, Giuseppe De Rita, în considerentele generale ale celui de-al 47-lea raport privind situația socială a țării.
În studiul său, Centrul de Studii pentru Investiții Sociale arată cu degetul către „clasa conducătoare italiană”, care „tinde să-și caute legitimarea în angajamentul de a da stabilitate sistemului, plecând poate de la anunțuri dramatice, decrete salvatoare și manevre complicate care au singura motivație și unicul efect de a se asigura că rămâne singurul proprietar al gestionării crizei. Clasa conducătoare nu poate și nu vrea să renunțe la alegerea implicită, dar ambiguă, de a dramatiza criza pentru a o gestiona. O tentație valabilă pentru toată lumea: politicieni cât și administratorii publici, bancheri cât și comentatori”. În general, potrivit lui Censis, „în dezbaterea socială și politică au apărut trei teme care par atotputernice în explicarea situației țării: prima este că Italia este în pragul prăpastiei, a doua este că cele mai mari pericole derivă din stare gravă de instabilitate și a treia este că nu avem o clasă conducătoare adecvată pentru a evita pericolul abisului”.
O situație de criză care se reflectă în datele cuprinse în raport.
CONSUM ÎNAPOI 10 ANI
Potrivit raportului, în 2013 cheltuielile familiei s-au întors cu peste zece ani: de la începutul anilor 2000 până în prezent, cheltuielile pentru produsele alimentare au scăzut cu 6,7%, cele pentru îmbrăcăminte și încălțăminte cu 15% și cu 8% cele pentru mobilă și încălțăminte. intretinerea locuintei, cu 19% cele pentru transport. „Mai puține deșeuri, dar și mai puțină capacitate de economisire, definesc un tablou îngrijorător în care acum este esențial să acționăm rapid în ceea ce privește reducerea radicală a sarcinii fiscale – scrie Censis –, a stimulentelor de consum ușor de utilizat, a politicilor de ocupare a forței de muncă”. Dintre familii, 76% caută promoții, 63% aleg mâncarea pe baza celui mai ieftin preț, 62% au crescut achizițiile de produse de marcă privată, 68% au scăzut cheltuielile pentru cinema și divertisment, 53% au redus călătoriile cu mașina și scuterul pentru a economisi benzină, 45% au renunțat la restaurante.
INCERTITUDINE CU VIITOR ȘI MUNCĂ, NU DOAR PENTRU TINERI
Potrivit unui sondaj realizat de institut în septembrie, un sfert dintre angajați sunt convinși că condițiile lor de muncă se vor înrăutăți în primele luni ale anului 2014; 14,3% cred că vor avea în curând o reducere a veniturilor din muncă și 14% cred că ar putea să-și piardă locul de muncă. „Acestea sunt temeri care afectează populația italiană în general – explică Censis – nu numai cei foarte tineri, care, în loc să se teamă de o reducere a salariilor, se tem să nu se găsească fără muncă, ci și grupele centrale de vârstă, printre care nevoia de asigurarea bunăstării familiei cu venituri proprii amplifică anxietăţile legate de viitor”. În rândul persoanelor de 35-44 de ani. 13,7% sunt convinși că locul lor de muncă este în pericol și 17,3% se așteaptă la o reducere a veniturilor; în rândul persoanelor de 45-54 de ani, teama de a-și pierde locul de muncă este comună pentru 17,1% dintre persoanele angajate. „Sentimentul de neîncredere este alimentat de deteriorarea unui context – continuă raportul – care a văzut, mai ales în ultimul an, perimetrul crizei lărgindu-se de la grupurile generaționale mai tinere la cele mai în vârstă”.
AFACERI: CREȘTEREA FEMEILOR ȘI A IMIGRANȚILOR
Censis ne invită să reconsiderăm rolul imigranților, definiți ca „o forță motrice: confruntați cu dificultățile de a găsi un loc de muncă angajat, forțați să muncească pentru a rămâne în Italia, străinii își asumă riscul de a deschide noi afaceri”. Între 2009 și 2012, antreprenorii italieni au scăzut cu 4,4%, în timp ce străinii au crescut cu 16,5%. Antreprenoriatul străin reprezintă 11,7% din total. Se concentrează în construcții (21,2% din total) și comerțul cu amănuntul (20%). În fața crizei care afectează magazinele italiene, care au scăzut cu 2009% din 3,3, străinii au crescut în schimb cu 21,3% în sectorul retail (unde sunt 120.626 de afaceri cu capital străin) și cu 9,1% în sectorul en-gros. (21.440).
Pe partea feminină, la sfârșitul trimestrului II al anului 2013 erau 1.429.880 de afaceri deținute de o femeie, egal cu 23,6% din total. În ultimul an soldul este pozitiv (cu aproape 5 mii de unități în plus). Afacerile roz sunt concentrate în comerț (28,7%), agricultură (16,2%), servicii de cazare și alimentație publică (9,2%). Aceștia sunt preponderent de dimensiuni mici (aproape 69% au mai puțin de un angajat) și individuali (60% din total). Cu toate acestea, cea mai semnificativă creștere din ultimul an a fost înregistrată în cazul societăților pe acțiuni: cu 9.027 de unități în plus (+4,2%). În plus, participarea femeilor ca liber profesionist pe piața muncii a înregistrat o creștere de 3,7% între 2007 și 2012.
ALERTA DE RASISM
Potrivit Censis, doar 17,2% dintre italieni se simt înțelegători și au o abordare prietenoasă față de imigranți: 4 din cinci sunt împărțiți între neîncredere (60,1%), indiferență (15,8%) și ostilitate deschisă (6,9%), în timp ce doi din cinci. trei italieni (65,2%) cred că sunt prea mulți imigranți în Italia. În 2013, numirea primului ministru negru al Republicii a reprezentat un element pozitiv „dar cei mai atenți observatori nu vor fi ratat niște semne de tensiune alimentate cu inteligență de unii dintre reprezentanții noștri politici într-un rasism care se ridică de sus și se regăsește în preocupările legate de criză un teren de reproducere periculos”.
AMAZUL UITAT
Potrivit calculelor institutului, PIB-ul pe cap de locuitor în Sud este de 17.957 de euro, 57% din cel al Centrului-Nord, de asemenea mai mic decât nivelurile medii ale Greciei și Spaniei. Censis vorbește despre Sud ca fiind „o problemă nerezolvată”, ale cărei date arată o gravă agravare: „Incidența PIB-ului Sudului asupra celui național a trecut de la 24,3% la 23,4% în perioada 2007-2012, rezultat al unei contracții a 41 de miliarde, 36% din cele 113 pierdute de Italia din cauza crizei. Există o impresie puternică că problema sudică a fost desecretizată din fiecare program politic”.
EDUCAȚIA ÎNCĂ LA NIVELURI JOSE
Chiar și astăzi, 21,7% din populația italiană de peste 15 ani are cel mult o diplomă de școală primară. În cea mai mare parte, aceștia sunt persoane în vârstă, dar acest procent include 2% dintre cei 15-19 ani, 1,5% dintre cei 20-24 de ani, 2,4% dintre cei 25-29 de ani și 7,7% dintre cei 30-59 de ani care au nu a obținut niciodată o calificare de învățământ secundar inferior. În ceea ce privește universitățile, „anxietatea pe care o manifestă universitățile în comparațiile internaționale este consecința unui sistem universitar într-un fel prea provincial – citim din nou în dosar -. Universitățile italiene se luptă așadar să se plaseze în rețelele internaționale de cercetare”, deoarece „conotația locală predominantă” cântărește „reputația internațională”.
