Le cuvinte pronunțate ieri în Parlament de președintele Generalitati Catalane, Carles Puigdemont au provocat un fel de paradox: a fost proclamată independența, dar Catalonia s-a îndepărtat și mai mult de secesiune. Și nu numai pentru că guvernatorul a cerut Parlamentului de la Barcelona să suspende efectele declarației pentru a deschide noi negocieri cu Madridul, ci mai ales pentru că i-a oferit lui Mariano Rajoy un motiv întemeiat să acționeze și să folosească toate mijloacele legislative necesare pentru a liniști. orice ambiţii secesioniste ale liderilor catalani. Pe de altă parte, premierul îl prevenise: dacă Puigdemont ar fi îndrăznit măcar să rostească cuvântul „independență”, Moncloa ar fi reacționat vehement.
În ciuda solemnității pe care liderul „Junts Pel Sì” a încercat să o dea discursului său, faptele momentan spun altceva: declarația de independență pronunțată ieri nu are valabilitate juridică la fel cum nu o au fundamentele pe care se bazează: adică un referendum pe care guvernul spaniol și judecătorii l-au reiterat în mod repetat ca lipsit de orice valoare legislativă și constituțională. Acele cifre pe care activiştii pentru independenţă le citează ca dovadă a succesului referendumului mărturisesc de fapt că, în ciuda faptului că Da a câştigat cu 90,18% din voturi, doar 38% dintre cei îndreptăţiţi (puţin peste două milioane de persoane dintr-un total de 7,5). milioane) au mers la vot, cifră care nu ar fi fost suficientă chiar dacă consultarea ar fi fost legitimă.
Mariano Rajoy, în timp ce avea responsabilitate grea pentru explozia crizei catalane, acum pare să aibă mâna de sus și conștient de acest lucru, va apărea astăzi în fața Congresul Deputaților să oficializeze reacția Guvernului. Dar mai întâi, la ora 9.00, va avea loc o ședință extraordinară a Consiliului de Miniștri.
Din nu numai manifestațiile sale de duminica trecută care au revigorat cauza unionistă și legea, ci și și mai presus de toate primele răsturnări economice pe care le provoacă dorinţa de independenţă a Catalaniei. Amenințarea secesionistă amenință să îngenuncheze nu doar Barcelona, ci și Madridul (iar efectele asupra Bursei sunt deja vizibile pentru toți). De pretutindeni plouă avertismente cu privire la riscurile pentru economia întregii țări, în timp ce companiile și băncile continuă să părăsească Catalonia în căutarea unui port mai sigur. De la 1 octombrie, multe companii mari și-au mutat sediul social în alte orașe din Spania pentru a se salva de instabilitate și de consecințele unei declarații de independență. După cum explică el Țara: „Șase dintre cele șapte companii catalane listate la bursa spaniolă au decis deja să emigreze, inclusiv cele mai mari două bănci: Caixabank și Sabadell. Două crame importante, cu legături strânse cu Catalonia, Freixenet și Codorniù, se gândesc să plece”. Un adevărat exod care ar putea submina hegemonia economică construită în ultimele decenii pe care Barcelona și-a construit o parte din voința sa de independență: o singură regiune care valorează singură 20% din PIB-ul Spaniei și 23% din producția industrială.
Fără a număra opoziția exprimată de toți cei mai importanți lideri europeni, care în ultimele zile au sperat în unanimitate la o soluție împărtășită de ambele părți, reiterând totuși că în Europa nu există loc pentru Republica Catalonia și că UE continuă să aibă un singur interlocutor în contextul crizei, și anume Guvernul spaniol.
Ce se va întâmpla acum? Deși sunt mulți care doresc o soluție pașnică care ar putea, pe de o parte, să prevină separarea Cataloniei de Spania și, pe de altă parte, acordă Barcelonei acea parte a autonomiei (fiscale si economice) pe care le cere de ani de zile, momentan se pare ca Rajoy este tot hotarat sa continue pe „linia dura”.
Prin urmare, în acest moment, perspectiva aplicării evazivei de acum pare să fie din ce în ce mai aproape articol 155 della Costituzione care permite Guvernului să suspende autonomia catalană și președintele acesteia, dând control de facto asupra întregii regiuni Madridului. Nu numai că, pe baza prevederilor, parlamentul de la Barcelona ar putea fi și dizolvat și organizate alegeri anticipate. Articolul nu a fost niciodată implementat în istoria Spaniei și ar putea avea efecte foarte grave asupra viitorului relațiilor dintre regiune și statul central.
Puigdemont riscă chiar închisoarea iar precedentele nu sunt de partea lui: în 1934 omologul său Lluis Companys a proclamat „republica catalană”. A durat 11 ore. Apoi a sosit armata și l-a arestat, judecat și condamnat pe liderul secesionist la 30 de ani de închisoare. Francoiștii l-au împușcat în 1940.
Președintele Generalitati, împreună cu miniștrii săi, este deja cercetat pentru nesupunere, abuz de putere și presupusă delapidare din cauza convocarii referendumului și riscă să fie inculpat pentru „răzvrătire”.
Rajoy, la rândul său, trebuie să procedeze însă cu prudență. Ochii lumii sunt ațintiți asupra lui și noi imagini ale violenței din Catalonia ar putea submina cauza unionistă, în ciuda legalității pe care se întemeiază.
