Acțiune

Fotbal, conturile în minge: vine epoca austerității. Bugetele în ordine pentru câteva

În vremuri de austeritate, puținii supraviețuitori dintre marii patroni ai fotbalului italian strâng sforile poșetei și sunt nevoiți să se uite la bilanţ - Napoli și Udinese sunt modelele virtuoase, cei doi milanezi rămân companiile cele mai dependente de injecțiile de lichiditate ale patronii - Juve pariază puternic pe stadionul deținut și este singura care îl are.

Fotbal, conturile în minge: vine epoca austerității. Bugetele în ordine pentru câteva

Un nou tip de ventilator se plimbă prin Italia. Sub braț ține Gazzetta dello sport și Sole 24 Ore, două nuanțe diferite de roz, una mai strălucitoare, mai pasională, cealaltă mai aseptică. Fanul modern, fiul acelui fotbal modern căruia mulți, în cuvinte îi spun Nu!, a început să-și diversifice interesele și pe lângă business-ul de bază, terenul și visele de jucător de top (mai devreme sau mai târziu, am încredere, abuzul de acest lucru). expresia va deveni plictisitoare), astazi se improviza ca un expert in economie, din ce in ce mai atent la situatiile financiare ale propriilor cluburi, cat si ale celor sportive. Și în cazul Juve, Roma și Lazio – singurele trei companii listate pe Piazza Affari – țin și ele cu ochii pe lista bursă.

Fotbalul, în felul său, reflectă țara. Au dispărut eroicii ani 90 și începutul anilor XNUMX, în care toată lumea putea să se creadă sau să se prefacă a fi bogat, pare să se fi deschis o nouă eră. Marii magnați, sau cel puțin puținii supraviețuitori dintre ei, au strâns sforile poșetei, lăsând managementul lucrurilor fotbalistice în seama unor figuri mai obscure, directori executivi și altele asemenea, cu un singur și clar cuvânt de ordine: reduceți cheltuielile. Ridică-te și mergi, par să spună ei creaturilor lor, acum obligați din ce în ce mai mult să se miște pe propriile picioare, sau mai bine zis să se finanțeze. Dacă nu sosește vreun magnat rus sau asiatic (Inter speră în indonezianul Thohir) sau arab.

Vremurile se schimbă și ceva se mișcă. Sunt cei care au reușit să ajungă la rezultate virtuoase și cei care, în schimb, se luptă, în numele unor munți uriași de salarii, să ia calea activelor bilanţiere. Pentru a ajuta fanul economist, cu o imagine punctuală și precisă, este un sondaj realizat de Milano Finanza asupra situațiilor financiare ale marilor cluburi italiene de fotbal și ale filialelor acestora.

Napoli lui Aurelio De Laurentis este un candidat puternic pentru rolul de model virtuos, ale cărui situații financiare strălucesc mai mult decât cele ale afacerii de familie, Filmauro dei Cinepoattoni, care, în cei cinci ani dintre 2008 și 2012, a înregistrat un rezultat net global de 3,757. milioane de euro, față de profitul statutar de 42 de milioane realizat de echipa napolitană, care a închis toate ultimele 5 situații financiare cu profit. Toate acestea, asezonate de goluri de la Cavani și Lavezzi în primul rând și alea, spera astăzi suporterii napolitani, Insigne și Higuain, precum și cei ai mereu prezentului Marek Hamsik.

Același obiectiv, dar baze diferite, însă, pentru compania lider în domeniu, Juve (care este listată și la Bursă) condusă de Andrea Agnelli și controlată de seiful familiei, Exor, care în 2011, a închis cu o pierdere de 95 de milioane, a trebuit să injecteze 77,6 milioane de euro în cuferele companiei, dintr-o creștere totală de 120 de milioane. Însă muzica s-a schimbat de atunci, atât pentru victoriile pe teren, cât și pentru îmbunătățirea constantă a bilanțurilor. Juventus, tocmai din cauza structurii sale, trebuie să obțină independență față de filiala sa: obiectivul, pe lângă stadionul deținut și rezultatele sportive, presupune, totuși, și rărirea echipei și controlul cheltuielilor de angajare.

Cei doi milanezi, conturile în mână, sunt cele două companii cele mai dependente de părinții lor. AC Milan, deși este compania italiană care înregistrează cele mai mari venituri, și-a închis situațiile financiare în roșu în ultimii 5 ani, forțându-l pe Silvio Berlusconi să acopere pierderi de 248 de milioane, aproximativ un sfert din dividendele încasate de Fininvest.

Massimo Moratti, care se pregătește, s-ar părea, să vândă 70% din companie indonezianului Thohir, a injectat 472,978 milioane euro în cuferele FC Internazionale în ultimii 5 ani, față de o redundanță statutar totală de 535,699 milioane euro în perioada luată în considerare. Moratti, care din 2008, având în vedere criza companiei de familie, a încasat de la Saras dividende de doar, ca să spunem așa, 50 de milioane, a încasat totuși un bun 891 din plasarea la bursă a 16,6% din compania petrolieră. Cheltuielile patronului Inter, adevăratul simbol al patronului dispus să facă orice pentru binele echipei sale, i-au adus nerazzurrilor cel puțin bucuria Treblei lui Jose Mourinho.

Din Milano mergem la Roma. Ceea ce au în comun companiile capitoline este faptul că sunt listate la Bursă și puțin mai mult. Lazio, controlată în proporție de 66,6% de Claudio Lotito, a închis ultimele 5 situații financiare cu active totale de puțin peste 9 milioane de euro. Pitorescul, și mult contestat, președintele biancoceleștilor nu și-a atins niciodată atuurile personale în perioada în cauză, menținând mereu clubul la niveluri sportive discrete.

Roma a intrat într-o nouă fază a managementului: nu mai paternalismul romantic al Sensi, ci afacerea brută a americanilor care, confruntați cu un buget în pierderi și încă un an fără veniturile cupelor europene, nu au ezitat să facă. timpul să vândă piesele valoroase ale echipei pe piață, să facă față pierderilor: Marquinhos, Osvaldo și Lamela (în curând) au plecat pentru o cifră totală apropiată de 80 de milioane de euro. În acest moment, americanii au injectat 50 de milioane de euro în cuferele galbene și roșii.

Un model virtuos, pe de altă parte, recunoscut chiar și cu ochiul liber, este Udinese: ani de zile o oală de puști groaznici pentru a fi apoi vânduți pentru greutatea lor în aur (următoarea va fi columbiana Muriel, care își amintește, dat fiind că proporții cuvenite, primul Ronaldo) care, sub îndrumarea înțeleaptă a lui Di Natale și Guidolin, obțin rezultate sportive de invidiat, contra bilanțurilor, aproape întotdeauna, în surplus, încât în ​​2008 au reușit chiar să detașeze un dividend în jur de 4. milioane de euro.

Fiorentina, controlată de frații Della Valle printr-o societate în comandită, s-a încheiat cu un agregat negativ de 45 de milioane în perioada luată în considerare, acoperit prompt de proprietari. Clubul a incheiat insa situatiile financiare din 2012 cu pozitive si scopuri, luand ca exemplu o realitate precum cea a lui Napoli, sa mearga singur, fara a cantari pe cuferele companiei mama, insotind totul cu rezultate sportive, precum cele din ultimul sezon, până la un pătrat solicitant.

cometariu