În principalele centre financiare internaționale, prețurile proprietăților cresc adesea vertiginos. S-a întâmplat în Hong Kong, Londra, New York și așa mai departe.
Uneori, costul imobiliar devine atât de mare încât determină o adevărată denaturare și supraevaluare a pieței imobiliare. Apoi, la un moment dat, se întâmplă „inevitabilul”. O bulă imobiliară izbucnește, așa cum s-a întâmplat în urmă cu zece ani la New York și Londra dar și în Spania.
Raportul Indicele UBS Global Real Estate Bubble 2018 creat de Chief Investment Office al UBS Global Wealth Management analizează principalele piețe financiare globale, încercând să înțeleagă unde așa-numitul „risc cu bule” crește și unde scade.
Ei bine, sunt 6 orașe în care pericolul bulelor devine din ce în ce mai mare: primul este Hong Kong. Urmează Munchen, Toronto, Vancouver, Londra și Amsterdam.
„Deși multe centre financiare rămân expuse riscului unei bule imobiliare, situația de astăzi nu este comparabilă cu condițiile dinaintea crizei”, a declarat Mark Haefele, Chief Investment Officer la UBS Global Wealth Management. „Cu toate acestea, recomandăm să continuăm să activăm selectiv pe piețele imobiliare apropiate de nivelurile de bule, cum ar fi Hong Kong, Toronto și Londra.”
Analiștii Ubs raportează un dezechilibru puternic (dar nu la nivelul orașelor menționate anterior) între prețuri și valoarea reală și în Stockholm, Paris, San Francisco, Frankfurt și Sydney. „Stockholm și Sydney - subliniază raportul - au înregistrat cea mai marcată scădere și s-au îndepărtat de valorile care semnalează riscul unei bule”. De asemenea, trebuie să păstrăm evaluările proprietăților din Los Angeles, Zurich, Tokyo, Geneva și New York.
Cu toate acestea, UBS nu ia în considerare doar orașele în care prețurile sunt prea mari, ci și acelea în care costul pare a fi corect sau chiar subestimat, precum Chicago. Printre primele se numără – în mod surprinzător – Boston, Singapore și Milano.
În ceea ce privește capitala lombardă, singurul oraș italian inclus în studiu, raportul explică că „prețurile au început să crească moderat în centru și în zonele adiacente și timpul necesar vânzării unei proprietăți a scăzut clar. Prețurile fără inflație rămân cu aproximativ 30% mai mici decât maximele din 2007”.
