Momentul în care Marea Britanie va părăsi Uniunea Europeană nu a fost încă definit, dar este inutil să pretindem că Brexit-ul s-ar putea să nu aibă loc: este un scenariu îndepărtat, care ar dăuna și mai mult țesăturii politice britanice deja fragmentate.
Adevărata provocare pentru premierul May va fi mai degrabă să protejarea sectorului serviciilor financiare, care este dezvoltată în special în Regatul Unit și a crescut datorită pieței unice europene.
Cel mai important aspect de determinat este viitorul serviciilor bancare transfrontaliere, dat fiind că la Londra există 489 de bănci străine, dintre care 183 aparțin UE. Vor putea continua să opereze de la Londra pe piața europeană cu aceeași reglementare ca astăzi, sau vor fi nevoiți să creeze filiale (capitalizate separat) pentru a opera în cadrul UE?
În ceea ce privește comerțul cu produse industriale, dacă Marea Britanie va pierde accesul la piața unică, probabil că va trebui să se confrunte Îndatoririle comunitare, ceea ce ar determina multinaționalele să-și mute sediul în interiorul UE.
Pentru a rezolva problema, fostul prim-ministru și cancelar al Fiscului Gordon Brown a sugerat asta țara poate adera la Spațiul Economic European (SEE). În acest caz însă, Londra ar trebui să continue să respecte legile UE și să contribuie la bugetul UE, pierzând în același timp posibilitatea de a influența deciziile europene.
Din punctul de vedere al Uniunii Europene, în schimb, pagubele pe care le-ar putea produce Brexitul pot fi împărțite pe trei niveluri. In primul loc, UE ar pierde un partener economic important, care este atât un centru financiar, cât și un aliat cheie în apărare și securitate, precum și principala legătură cu Statele Unite.
Al doilea risc potențial este contagiune politică. Brexitul este primul eșec semnificativ în procesul de integrare europeană de la cel de-al Doilea Război Mondial, iar mișcările și partidele eurosceptice din UE profită deja de oportunitatea pentru a-și intensifica campaniile.
În sfârșit, al treilea prejudiciu posibil cauzat de Brexit constă în accelerarea unui fenomen deja în desfășurare: tendința țărilor UE de a găsi soluții interguvernamentale, care slăbesc instituțiile comunitare mai degrabă decât le întăresc (gândiți-vă doar la politicile privind migranții).
În acest context, relațiile dintre centrul și periferia UE se deteriorează în principal din cauza creșterii scăzute și a nivelului scăzut al dobânzilor. Ar trebui să fie imediat evident (dar, din păcate, nu este, cel puțin pentru unele țări membre) că va fi imposibil de atenuat aceste tensiuni până când creșterea nu va găsi un rol mai central în politica europeană.
Pentru a depăși limitările impuse țărilor individuale de parametrii bugetari, s-ar putea recurge la un amplu plan european de investiții finanțat de UE prin obligațiuni colective. Refuzul de a utiliza aceste instrumente pentru investiții publice este inechitabil din punct de vedere economic, deoarece presupune că actuala generație trebuie să finanțeze integral proiecte care vor da roade și în viitorul îndepărtat.
Este necesar să înțelegem că soluția la dificultățile de astăzi nu se află în descentralizarea procesului decizional, ci în o mai mare centralizare a acestuia, de exemplu prin crearea unui Ministerul European de Finanțe.
În ceea ce privește uniunea economică și monetară și uniunea bancară, garanția europeană a depozitelor – asupra căruia negocierile sunt în prezent înghețate – este crucială pentru a proteja zona euro de o posibilă criză de lichiditate în băncile unei singure țări. Mai ales că în momentul de față investitorii par gata să lanseze un nou atac speculativ împotriva băncilor periferice și referendumul italian privind reformele instituționale le-ar putea oferi pretextul în cazul în care votul Nu va câștiga, cufundând țara în instabilitate politică.
În cele din urmă, o uniune economică și monetară funcțională nu se poate face fără noi aranjamente de partajare a riscurilor. Un obiectiv care poate fi atins doar printr-o disciplină bugetară riguroasă și regula „no-bail out”. Odată ce toate aceste elemente sunt asamblate, orice șocuri negative nu vor mai amenința însăși supraviețuirea uniunii și sistemul va fi în sfârșit stabil.
