Conform estimărilor publicate în concentra Intesa Sanpaolo din martie, în 2012 ritmul de creștere a PIB-ului Belarus a încetinit cu 1,5% față de 5,5% în anul precedent, în principal din cauza încetinirii economiei internaționale și a măsurile de ajustare luate de autorități pentru a face față crizei balanței de plăți din 2011. Dacă, pe de o parte, s-a înregistrat o scădere a activității de construcții (-9,8%) și a serviciilor de vânzări (-6,8%) pe partea ofertei, aceasta nu a implicat însă sectorul prelucrător (+6,4%), fiind prelucrarea produselor energetice, chimia și asamblarea vehiculelor cele mai dinamice sectoare industriale, în ciuda lipsei de progres tehnologic, acoperite de aprovizionarea cu energie la prețuri subvenționate și acces privilegiat pe piața rusă. Dar fără modernizarea sistemică necesară condusă de reforme structurale și progres tehnic, există riscul ca pe termen lung acest lucru să aibă repercusiuni ca un bumerang, cristalizând standardele actuale atât din punct de vedere economic, cât și social. Producția agricolă a crescut și ea (+6%), impulsionată de culturile de cereale (grâu, orz), sfeclă și cartofi, chiar dacă productivitatea acesteia este încă scăzută și depinde de subvențiile statului. Pe partea cererii, pe lângă o creștere a consumului (+5,5%), s-a înregistrat în schimb o scădere a investițiilor (-8%). În acest context, stabilizarea financiară datorită aportului capitalului străin ar trebui să favorizeze o redresare progresivă a investiţiilor, în timp ce în ceea ce privește consumul, se așteaptă o tendință mai puțin accentuată față de 2012, datorită tendinței conținute a venitului disponibil. Pentru economia belarusă în ansamblu, previziunile vorbesc de una creștere de 2,5% în 2013, accelerând până la 3,5% în 2014, în ciuda faptului că 80% din activitățile productive rămân în continuare în mâinile statului, precum și 75% din bănci.
Belarus s-a confruntat cu o criză severă a balanței de plăți în anii 2010 și 2011, cauzată de o politică economică deosebit de expansivă și un curs de schimb real foarte supraevaluat care, împreună, au favorizat o creștere semnificativă a deficitului de cont curent și o scurgere puternică a rezervelor valutare utilizate pentru susținerea cursului de schimb nominal. După aceea, țara a semnat noi acorduri cu Rusia pentru furnizarea de petrol și gaze la prețuri subvenționate în cadrul consolidării relațiilor economice, rezultând împrumuturi în valoare de 1 miliard de dolari (prin banca de stat Sberbank) și noi investiții directe (2,5 miliarde de dolari, inclusiv vânzarea pachetului de control al operatorului național de rețea de gaze Beltransgaz către Gazprom din Rusia). După o apărare inițială de schimb, totuși, autoritățile au fost nevoite să devalorizeze moneda, rubla, în etape, să treacă, în octombrie 2011, la un regim flotant controlat, abandonându-se astfel fixarea, în vigoare din 2009, a monedei naționale la un coș de valute format din dolar, euro și rubla rusă. În același timp, guvernul a adoptat atât o politică fiscală mai restrictivă, cât şi o politică monetară mai restrictivă. Belarus a putut, astfel, să recurgă la fondul anticriz EurAsEC (Comunitatea Economică Eurasiatică care include Belarus, Rusia, Kazahstan, Tadjikistan și Kârgâzstan), pentru 1,2 miliarde de dolari. Aceste fluxuri de fonduri au condus în 2011 la a excedent substanţial în contul financiar (echivalent cu 11,7% din PIB) și reconstituirea rezervelor care, la finele anului 2011, se ridicau la 5,4 miliarde de dolari. Pe parcursul anului 2012, rubla s-a stabilizat, în timp ce inflația a scăzut semnificativ, deși s-a menținut cu două zecimale, tendința fiind egală cu 21,8% în decembrie 2012 față de 109,7% în ianuarie 2012.
totuși poziţia externă rămâne vulnerabilă. Rezervele oferă o acoperire redusă a importurilor, în timp ce soldurile balanței de plăți depind încă în mare măsură de sprijin, sub formă de transferuri, împrumuturi și livrări de gaze și petrol la prețuri subvenționate, din țările prietene, Rusia în primul rând. Piața internă este încă puternic reglementată, prezența sectorului privat este limitată și încă supusă restricțiilor, în ciuda faptului că Belarus are un venit pe cap de locuitor relativ ridicat, un deficit public scăzut și o bază industrială mare (deși are nevoie de investiții substanțiale pentru a se moderniza) și o forță de muncă foarte educată.
Din punct de vedere al produsului, resursele energetice reprezintă elementul principal atât în ceea ce privește importurile (42% din total), cât și exporturile (36%), întrucât sunt importate din Rusia și destinate în principal piețelor europene după unele transformări. Celelalte elemente principale sunt legate de bunuri de capital, cum ar fi mașini mecanice, electrice și electronice, vehicule și materii prime precum fier și oțel. În plus, celelalte articole principale de export sunt reprezentate de mijloacele de transport, îngrășăminte, mașini mecanice și produse agroalimentare.
În acest scenariu principalele piețe de destinație și aprovizionare cu mărfuri sunt cele din țările CSI, în special Comunitatea Economică Eurasiatică, și, în cadrul acestora, Rusia, cu care a avut aproximativ 2011% din comerț în 45. Odată cu înființarea unei uniuni vamale în octombrie 2007, care a devenit operațională de la începutul anului 2010, și crearea unui spațiu economic comun din ianuarie 2012 între Rusia, Belarus și Kazahstan, a fost instituită o zonă de schimb liber de bunuri, capital și muncă, deschisă aderărilor succesive între țările CSI, așa-numita zonă eurasiatică.
Belarus nu reprezintă încă pentru Balanța comercială italiană o pondere semnificativă. Din 2010, redresarea a permis o revigorare, iar comerțul a ajuns la 550 de milioane de euro (+20% aprox.) în 2011 și la 639 de milioane (+15%) în 2012, datorită unei creșteri vii (+95%) a importurilor companiilor italiene (176 milioane), față de o consolidare substanțială a exporturilor la 463 milioane (+0,04%). Balanța comercială este pozitivă pentru Italia, egal cu 287 milioane în 2012. Și dacă exporturile italiene se referă în principal la mașini mecanice pentru aproximativ 50% din total, urmate de metale și produse metalice (10,2%), textile și îmbrăcăminte (9,1%), chimicale (7,9%), electrice electrocasnice (4,4%) și mijloace de transport (4,2%), importurile sunt reprezentate de produse de rafinare a petrolului pentru aproape 60% din total, urmate de acele produse chimice (17%), metalurgie (12,2%), textile (7%), precum și lemn, hârtie și celuloză (2,2%).
