Dar ce ne pasă de răspândire? Oricum, orice s-ar întâmpla, Carnavalul de centru-dreapta continuă să defileze. După propunerea bizară a aliatului Ligii Nordului Roberto Maroni, care în weekend a lansat ideea unei „monede lombarde” care să înlocuiască euro, Silvio Berlusconi a decis să relanseze. Noul flota al paradei este un mare clasic al Cavalerului, dar de data aceasta este propus cu o bogată analiză tehnică: „Italienii nu trebuie să-și facă griji cu privire la răspândire – a spus liderul PDL, invitatul Unomattinei -, pentru că este diferența dintre ceea ce trebuie să plătească Banca Italiei pentru titlurile de valoare de la prima emisiune și ce plătește Banca Germană, și nu ne-ar putea păsa mai puțin".
Mai degrabă, potrivit lui Berlusconi, „ceea ce trebuie să conteze este dobânda pe care statul trebuie să o plătească la obligațiunile de emisii, care este de 4,30%, sau ceva de genul acesta. Dacă sunt cinci puncte distanță, costă mai mulți bani și pentru companiile noastre și, prin urmare, nu putem merge mult cu o situație similară”.
Păcat că Trezoreria italiană trebuie să plătească dobândă la toate titlurile de creanță și că termometrul acestor randamente este tocmai spread-ul. Diferenţialul italian, însă, este de câteva zile înapoi sub presiune tocmai din cauza incertitudinii cu privire la rezultatul votului la următoarele alegeri politice. Și în această dimineață plutește în jurul valorii de 300 de puncte de bază psihologice.
Dar nu sa terminat. Cavalerul a continuat să vorbească cu burta italienilor, de asemenea, scoțând praful propunerea de „iertare gravă” și susținând că servirea intereselor evazilor fiscali este cea mai bună alegere pentru Stat: „Amnistia? Îi face pe cei care nu au plătit impozite să plătească taxe, îi obligă pe acești oameni să devină contribuabili de atunci încolo.” Ar mai fi însă cel puțin o altă ipoteză de evaluat: este posibil și ca un contribuabil cinstit, obișnuit deocamdată cu veșnica întoarcere a amnistiei, să aleagă – „din acel moment” – să devină evazător fiscal.
