Acțiune

Bănci: Comisia de anchetă, Visco și corsarii populismului

Comisia parlamentară de anchetă în sistemul bancar nu este nici măcar o rudă îndepărtată a prestigioasei comisii din trecut dar, înființată cu câteva luni înainte de alegeri, riscă să devină doar o absurdă „curte populară”, împinsă de partidul transversal al populism, să-l pună acuzați pe guvernatorul Băncii Italiei, Ignazio Visco

Bănci: Comisia de anchetă, Visco și corsarii populismului

Cu excepția surprizelor fericite ale amânării, lucrările Comisiei de anchetă asupra sistemului bancar ar trebui să înceapă până la sfârșitul acestui septembrie, care deja promite a fi o ocazie ratată de a întreprinde, în timpul neapărat nu scurt necesar, o aprofundare. examinarea funcționării sectorului bancar și a cauzelor fundamentale, atât de reglementare, cât și comportamentale, care au dus de-a lungul timpului la cele mai recente dezastre bancare. De altfel, se pare că din cauza timpului scurt prevăzut pentru activitatea Comisiei, practicile care au marcat întotdeauna succesiunea lucrărilor celor mai prestigioase comisii de anchetă sau simple investigații din trecut vor fi neglijate cu forța.

Este evident că astfel de practici nu au fost cunoscute sau nu au fost luate în considerare în mod adecvat de către cei doi președinți ai Camerei și Senatului în cadrul ședințelor liderilor de grup care au stabilit calendarul lucrărilor parlamentare. În schimb, s-a uitat că în domeniul legislației pentru piețele financiare și de credit, în ultimele decenii cele mai bune Comisii au produs material cognitiv valoros pentru o cunoaștere mai aprofundată a fenomenelor investigate și pentru repercusiunile importante asupra noilor regulile care urmează să fie adoptate de Parlament; dar asta a necesitat mult timp și zeci de întâlniri.

Cert este că cei mai informați parlamentari își amintesc și astăzi, ca să amintim doar de cele mai cunoscute și productive comisii ale așa-zisei I Republici, comisia de anchetă a libertății economice din Italia care și-a desfășurat activitatea în anii 1963-64 și care a pus bazele revizuirii contextului competitiv în vigoare în Italia; comisia pentru cazul Sindona (1980-1982) care a pus bazele unei noi legislații pentru piețele financiare și de valori mobiliare în special; comisia de operațiuni a Consob (anii 1983-1984) care a condiționat reforma serviciilor de investiții efectuată de operatori multifuncționali etc.

Consultarea numeroaselor volume produse confirmă faptul că era o practică obișnuită să funcționeze pe o perioadă de timp de nu mai puțin de doi ani. Timpul necesar pentru așa-zisele interogatorii și așa-zisele audieri (circa douăzeci în medie) și reprezentanții asociațiilor (ABI în frunte) și autoritățile de supraveghere; de exemplu Guido Carli în cazul Sindona, Franco Piga, Paolo Baffi și Guido Rossi în cazul anchetei operațiunilor Consob.

Este, așadar, surprinzător cum s-a constituit o nouă comisie de anchetă a cărei viață poate fi deja măsurată în câteva săptămâni de muncă, având în vedere angajamentele aproape tuturor parlamentarilor de a fi prezenți în sala de judecată, sub pedeapsa neaprobării legilor. Însă astăzi, vântul alegerilor bate din nou puternic în pânzele navelor corsare ale partidului populist transversal care consideră o ocazie prea tentantă pentru a nu rata aceea de a-și face lumina reflectoarelor prin Comisia de anchetă asupra băncilor. Așa cum am scris pe blogul meu din 15 iulie 2017 pe FIRSTonline, mă temeam, având în vedere tonul dezbaterii parlamentare de la acea vreme, că nou înființată Comisia de anchetă bancară se va transforma într-o „instanță populară” cu un singur inculpat: guvernatorul Băncii Italiei, Ignazio Visco: bănuit, deși în absența dovezilor care ar trebui colectate de către Comisia de anchetă în cursul tuturor activităților sale, să își formuleze hotărârea definitivă în dovada stabilită că nu a supravegheat în mod adecvat nelegiuirile băncilor. Ar mai fi de adăugat că, conform antecedentelor ziarelor, Ignazio Visco este nepotrivit și notoriu displacut de Matteo Renzi, care și-ar dori să aibă unul dintre asociații săi și da omul la cârma Băncii Italiei.

În acest context politic amar, având în vedere intențiile președintelui Mattarella și ale prim-ministrului Gentiloni de a-l confirma pe Visco la cârma Băncii Italiei, există cei care au încredere în așa-zisul său „pas înapoi” spontan: după frământările auzului său. care se anunta la inceputul lucrarii si nu la final. Într-adevăr, nu este o coincidență că onorabilul Ettore Rosato, șeful grupului PD din Camera Deputaților, în interviul său cu Corriere della sera săptămâna trecută, a indicat mai mult sau mai puțin conștient calea „pasului înapoi”: primul dintre toate, comisia va trebui să-l „asculte pe guvernatorul Băncii Italiei, Ignazio Visco” (…) Visco trebuie, de asemenea, să dea o mână de ajutor asupra modului de încadrare a lucrărilor”. O cerere singulară este aceea de a cere ajutor în organizarea procesului bănuitului; dar vântul alegerilor umple din ce în ce mai mult pânzele.

cometariu