Declar ca am urmarit afacerea Autostrada exclusiv din presă și că nu am alte informații decât comunicatul de presă Atlantia din 17 septembrie 2019, așa că reflecția mea poate fi incompletă, dar ar putea servi pentru a direcționa anchetele presei.
Având în vedere gravitatea evenimentelor și probele reieșite din urmărirea penală, este de înțeles că asociații, acționarul de referință, au cerut „discontinuitate”, pe care ar fi obținut-o odată cu demisia CEO-ului Atlantia. Ca urmare a cererii actionarilor, directorul general al societatii si-a dat demisia.
Ma obiectivul partenerilor rămâne la nivelul pur formal al relaţiilor lor cu firma; și imaginea lor față de opinia publică. Pe de altă parte, situația care a ajuns să se stabilească în relația dintre consiliu și directorul general este diferită, punctul decisiv pentru determinarea „discontinuității”.
Potrivit comunicatului de presă, consiliul de administrație acceptă demisia directorului: „prin definire o rezoluție amiabilă cu aceeași” (tranzacție?). Părțile convin asupra oportunității de a acorda discontinuitate formală în managementul companiei. Mai mult, consiliul de conducere nu își separă responsabilitățile de responsabilitățile delegatului. Într-adevăr, conform comunicatului de presă consiliul reconfirmă munca delegatului, pentru care i se mulțumește, și remunerat: „Acordul prevede plata unei sume ca stimulent la plecare”. La nivel civil, consiliul atestă că a fost în măsură să supravegheze desfășurarea treburilor pentru care directorii își asumă responsabilitatea.
Apoi nu avem discontinuitate pe plan tehnico-juridic al relaţiilor între consiliul de administrație și directorul executiv (și director); avem continuitate; ceea ce ajunge să aducă și detașarea formală a membrilor pe planul de fond al grupului.
Dacă consiliul intenționa să-și separe responsabilitățile ar trebui să aibă revocă împuterniciții și însuși directorul din funcție pentru justă cauză, prin declanșarea unei anchete să se constate dacă evenimentele au justificat exercitarea acțiunii în răspundere, eventual suspendarea deocamdată a oricărei plăți a remunerației care se datora în temeiul contractului, în așteptarea rezultatelor cercetărilor: revocarea pentru justă cauză exclude remunerația. Decizia nu ar fi fost exagerată în fața gravității evenimentelor și a elemente noi care ies la iveală din anchetele penale
Consiliul pare să fi ținut seama de această ipoteză; a posibilității de a exercita o acțiune în răspundere, unde am citit: ar trebui să „iasă la iveală o conduită rău intenționată dovedită și constatată, necunoscută în prezent, pusă în aplicare în detrimentul Societății sau Grupului”. Evident nivelul penal se confundă cu cel civil. Răspunderea civilă este integrată în cazul în care culpa este dovedită, apreciată pe parametrul diligenței, chiar dacă ceea ce s-a întâmplat nu este imputabil intenției agentului: este o culpă datorată disfuncționalității în organizarea societății, inadecvată pentru evitarea dezastrelor care se realizează. . Culpa integrează răspunderea civilă, nu răspunderea penală.
°°°°°Autorul este avocat și profesor de drept comercial la Universitatea Luiss din Roma
°°°
