Este o poveste zbuciumată cea a celei mai importante licitații de frecvență (cel puțin pentru cantitatea de MHz scoasă la licitație, până la 255) din țara noastră.
O decizie luată, mai degrabă decât pentru o concepție de politică industrială, de a reînnoi cuferele statului (oferind acoperire economică pentru bugetul din vara anului 2010) și de a pune în aplicare directivele Comisiei care, între timp, solicitaseră tuturor statelor membre să aloce frecvențele dividendului digital. pentru serviciile mobile de bandă largă. O metodă inițială cu siguranță nu la înălțimea valorii strategice a pieței de radio mobil și a serviciilor de bandă largă pentru Italia, în care, până acum, ne-am putea lăuda cu un record mondial în ceea ce privește inovarea și difuzarea serviciilor.
Lunile care au dus apoi la licitație au fost cu siguranță nu mai puțin tulburi: pe de o parte, radiodifuzorii locali care amenință să apeleze la TAR și să nu elibereze cele mai valoroase frecvențe ale licitației (banda de 800 MHz a dividendului digital) și pe de alta, operatorii TLC care anunta de mai multe ori ca vor abandona licitatia daca nu li se garanteaza certitudinea ca vor putea folosi efectiv frecventele pe care le vor plati scump la licitatie. La mijloc, un guvern care încearcă totul: promite despăgubiri generoase televiziunilor locale (240 de milioane de euro) și merge până acolo încât să includă în manevra din iulie trecut măsuri drastice care urmează să fie implementate împotriva radiodifuzorilor care nu își vor elibera frecvențele (de la dezactivarea forțată a instalațiilor, la limitele stabilite de TAR Lazio privind anularea decretelor de frecvență „șomaj”.
Pe 31 august, pe fondul unei mii de vreme rea, licitația a început. Chiar înainte de începerea celei de-a treia runde de licitație, rezultatul jocului este, de fapt, deja scris. Dar există încă multe incertitudini cu privire la efectele pe care le va putea avea pe piață. La sfârșitul a doua rundă de plusări Guvernul și-a atins deja obiectivul prin acoperirea celor 2,4 miliarde deja alocate bugetului de stat cu manevra din vara trecută. Ieri, la deschiderea celei de-a cincea zile de licitație, ofertele au depășit 2,9 miliarde de euro; cu aceasta Executivul evită „clauza de salvgardare” dorită de ministrul Tremonti, salvând toate ministerele de noi reduceri orizontale. Siguranța colectării este însă compensată de numeroasele îndoieli cu privire la posibilitatea ca licitația să aibă efecte virtuoase și pe piață.
Contextul competitiv nu pare de natură să aibă efecte pozitive. În ciuda numeroaselor zvonuri, la blocurile de start s-au prezentat doar 5 operatori (cele 4 mari radiomobile și Linkem) dar doar operatorii de telefonie mobilă au prezentat oferte în licitație. Pe piață nu vor intra jucători noi, nici măcar cei despre care s-a vorbit mult și care ar fi avut resursele economice pentru a participa la licitație (Poștă), și cei care au intrat recent pe piață, precum operatorii WiMax, au ales să nu cumpere frecvențe. Chiar și comportamentul operatorilor participanți în aceste primele zile nu este foarte definit, dar cu siguranță deja interesant: atât Wind, cât și Telecom au părut imediat foarte interesate de frecvențele de 800mhz (pentru care ambii au oferit în jur de 1 miliard), H3G a oferit (surprinzător) deja peste 300 de milioane, Vodafone, care a cheltuit foarte mult în Europa în diferitele licitații, părea până acum foarte precaută, dar de ieri a oferit peste 900 de milioane. În plus, Vodafone a făcut ieri o ofertă și pe frecvențele de 2,6 MHz care sunt interesante pentru dezvoltarea benzii late mobile, în timp ce pe nimeni nu pare interesat de frecvențele din banda de 2,0 MHz.
Prețul ridicat la care vor fi achiziționate frecvențele ar putea totuși să zădărnicească creșterea dotării de frecvență în mâna operatorilor de telefonie mobilă. Telecom, Vodafone, Wind și H3G vor putea face investiții suplimentare (necesare pentru modernizarea rețelei) după ce au cheltuit peste 3 miliarde de euro pentru licitație (acestea sunt estimările privind rezultatul licitației relansate de ministrul Romani) și cu sabia lui Damocles a lui Robin Tax atârnând peste bilanţurile lor? Licitația UMTS și falimentul BLU și IPSE ar sugera că nu. Este probabil ca operatorii mai slabi din punct de vedere financiar s-ar putea confrunta cu o criză de resurse și ca licitația, prin urmare, să declanșeze un ciclu de consolidare a pieței, mai degrabă decât deschiderea către noi jucători și creșterea concurenței.
Cireașa de pe tort este incertitudinea (încă grea) cu privire la disponibilitatea efectivă a frecvențelor scoase la licitație: radiodifuzorii locali vor fi mulțumiți de compensația economică oferită și, mai ales, Guvernul va avea puterea politică de a elibera obligatoriu sus frecvențele, dacă era necesar? În acest context, problemele interferențelor cu radiodifuzorii de televiziune (La7, dar și Mediaset și Rai) pe primul lot al celor 800 MHz par a fi probleme de detaliu, chiar dacă până acum s-au soldat cu faptul că abia ieri un operator a făcut o ofertă, de altfel mai mică, pentru blocul în care se interferează.
Laura Rovizzi CEO Open Gate Italia, companie specializată în reglementarea sectorului, notează: „Licitația este cu siguranță o oportunitate importantă de a exploata în mod adecvat un activ public (frecvențe) cu o valoare economică intrinsecă ridicată (datorită deficitului de resurse), dar mai presus de orice potențial, întrucât este capabil să creeze condițiile dezvoltării rețelelor și inovației serviciilor, într-o spirală virtuoasă de dezvoltare”. Doar lunile următoare vor putea risipi sau confirma numeroasele îndoieli cu privire la riscul de a fi pierdut o mare oportunitate de a stimula creșterea economică în țara noastră.
