Acțiune

Artă, colecție și Raport de stare: garanții și protecție legală

Raportul de stare este documentul care servește la definirea stării de conservare a unei opere de artă cu ocazia fiecărei mișcări, fie că aceasta survine cu ocazia unui împrumut temporar sau în baza vânzării acesteia în vederea protejării colecționarului.

Artă, colecție și Raport de stare: garanții și protecție legală

După ani de colecție dictată de o piață de artă marcată de pasiune, când un raport și un sfat bun de la un galeristă sau un dealer de artă erau suficiente pentru a avea garanția că lucrările achiziționate sunt autentice și mai presus de toate bine realizate, astăzi, însă, este este necesar ca aceste lucrări să fie întotdeauna însoțite de un „Raport de stare” care atestă calitatea și valabilitatea reală a acestora. A "stare sine qua non” pentru a fi mai bine protejat și a nu înfrunta surprize neplăcute. 

Raportul de stare este un document scris și/sau arhivat electronic, care detaliază starea unui tablou și a cadrului acestuia, pe baza unei examinări atente. Când este utilizat prin atașarea fotografiilor și ilustrațiilor, raportul înregistrează clar starea fizică a tabloului și a ramei la momentul respectiv. Atunci când Raportul de Condiție este păstrat sistematic, acesta constituie o garanție documentară orice modificare în timp a lucrării care poate fi cauzată de îmbătrânirea naturală a materialelor sensibile, deteriorări accidentale, vandalism, condiții necorespunzătoare de afișare sau depozitare, manipulare necorespunzătoare sau ambalare necorespunzătoare, precum și orice modificare a lucrării ca urmare a tratamentului de restaurare și restaurare. Urmărirea stării unei întregi colecții, în funcție de tipul de obiect, poate oferi mijloacele de gestionare și conservare a acesteia mai ales dacă datele sunt arhivate în format digital.

Informațiile adunate în studiile de stare pot fi utilizate de o varietate de profesioniști din muzee. Conservatorii, curatorii și managerii de colecții pot folosi aceste informații pentru a identifica obiectele care necesită cel mai urgent tratament sau pentru a prioritiza intervențiile de tratament în colecție. În plus, organizatorii expoziției pot identifica lucrările care sunt gata de expunere sau care necesită un tratament moderat pentru a fi gata de expoziție. Conservatorii pot identifica lucrările cele mai expuse riscului în timpul călătoriilor și expozițiilor, în timp ce pregătitorii pot predetermina cerințele de ambalare și expediere pentru expozițiile itinerante. 

De ce este important un raport de stare? 

Un sistem sistematic și actualizat de raportare a stării este fundamentul programului de îngrijire și management al oricărei colecții. Acesta permite proprietarului sau deținătorului să urmărească schimbările în starea obiectului și să intervină cu măsuri preventive sau tratament, atunci când este necesar. Prin urmare, formează o componentă centrală a procesului de luare a deciziilor pentru un tablou și cadrul acestuia înainte de a fi achiziționate, expuse sau împrumutate.

Raportul de stare realizat anterior achiziției oferă cumpărătorului informațiile necesare pentru a evalua dacă poate oferi îngrijirea necesară operei de artă, precum și informații despre starea generală a acesteia și va evidenția restricții la manipulare, ambalare sau depozitare. Rapoartele de stare urmăresc orice modificări aduse picturii în timpul expoziției sau împrumutului. Atunci când sunt întreținute în mod corespunzător, aceste rapoarte de stare pot indica când și unde a avut loc o schimbare a stării și dacă să eliminați o pictură dintr-o expoziție în desfășurare. Pe lângă detalierea stării fizice a picturii sau cadrului, colectează și informații despre materialele picturii, tehnica artistului și istoria expoziției. Această poveste este înregistrată pe etichete și etichete atașate pe spatele tabloului sau pe suportul auxiliar sau pe spatele cadrului. Documentația păstrată cu atenție este un element critic în lichidare de daune de asigurare și poate, în anumite circumstanțe, să fie luate în considerare în anchetele criminalistice.

Ce să ia în considerare și când? În momentul achiziției pentru a înțelege dacă pictura este în stare bună, corectă sau proastă. Examinarea inițială poate identifica, de asemenea, condiții sau materiale care vor necesita îngrijire specializată atunci când articolul este depozitat. În timpul depozitării, deoarece depinde foarte mult de mediul în care este păstrat obiectul. Prin urmare, inspecțiile regulate sunt esențiale pentru a verifica starea de conservare și, dacă este necesar, pentru a întreprinde măsuri de salvgardare. Inaintea unei expozitii,  să formuleze în document condiţiile existente înainte de manipularea lui. În timpul expoziției, picturile trebuie vizualizate in permanenta iar in cazul modificarii conditiilor, aceleasi trebuie notate corect. Înainte și după călătoria de împrumut pentru a verifica orice modificări sau daune raportate. În acest caz, trebuie indicate natura prejudiciului, cauza, momentul și locul accidentului. Înainte de o intervenție de conservare sau restaurare, trebuie întotdeauna întocmit un raport care să ilustreze clar starea, deteriorarea, deteriorarea și, dacă este posibil, cauza sau cauzele deteriorării. Rapoartele de stare pot fi scrise într-o formă descriptivă sau în timp util, sau înregistrările pot fi făcute pe baza unei liste de verificare predeterminate. Aceste informații pot fi păstrate într-o copie hârtie accesibilă și în format digital. Dacă un raport de stare cumulativ, menținut în timpul călătoriei și împrumutului unei opere de artă, identifică noi daune, acesta poate fi înregistrat într-o scurtă descriere pe un formular furnizat de instituția de credit. Fotografiile sunt un plus de neprețuit la orice raport de stare. Acestea ar trebui folosite pentru a documenta toate daunele. Raportul de stare de bază ar trebui să includă toate informațiile relevante despre materiale, construcție și starea picturii. Trebuie înregistrate detaliile inscripțiilor și etichetelor atașate pe reversul cadrului, picturii și suportului auxiliar. Deoarece picturile pot fi foarte complexe, se obișnuiește să se concentreze pe un element al structurii sale la un moment dat. Ca rezultat, raportul privind starea de bază este adesea împărțit în următoarele secțiuni: identificarea lucrării (artist sau atribuire, titlu, suport, semnătură și data, dacă este cazul; dimensiunile tabloului și ramei, prezența panoului și a geamurilor, numărul de acces, dacă este cazul; proprietar sau deținător);  Starea picturii și cadrului (acest rezumat al stării va spune cititorului dacă un tablou sau un cadru poate fi manipulat în siguranță și dacă este necesar un tratament urgent); Informatii Suplimentare (include inscripții și etichete pe pânză, suport auxiliar sau rigid); Descrierea stratului sau a straturilor de vopsea (modul de aplicare) urmat de detalii privind condițiile; Descrierea mediului primar (pânză sau suport rigid, cum ar fi lemn, panou dur, metal) urmat de detalii de stare; Descrierea și detaliile de stare ale unui suport auxiliar pentru picturile pe pânză (Suporturile auxiliare asigură tensiune suportului primar); Descrierea și starea cadruluiSfaturi privind manipularea, expunerea și depozitarea, precum și orice nevoie de tratament (vopsire și cadru). În sfârșit, data și semnătura examinatorului.

O înregistrare fotografică datată a unui tablou, atât pe față, cât și pe spate și în cadru, este crucială pentru raportul de stare, în special pentru rapoartele de referință. Principalele fotografii necesare într-un raport de stare sunt realizate folosind iluminare normală (de exemplu, lumină naturală, becuri echilibrate sau becuri cu tungsten folosind un filtru). Trebuie făcute fotografii generale, precum și detalii ale zonelor de interes. Fotografiile trebuie să fie datate și trebuie indicat numele fotografului, specificându-se lumina folosită la realizarea fotografiei. Prin urmare, este necesar să se creeze un raport de stare bazat pe scop pentru a documenta orice daune noi sau anterioare care vor fi reparate ulterior. Acest raport de stare, împreună cu propunerea de tratament și raportul de tratament, trebuie păstrat ca parte a evidenței de stare a vopsitului și a targii.

Din punct de vedere mai strict legal, atunci când decizi să cumperi o operă de artă este esențial să verifici documentația de însoțire, pentru a limita pe cât posibil riscurile. De altfel, unele lucrări se pot dovedi a fi furate, false sau cu atribuții incorecte, cauzând cumpărătorilor prejudicii economice considerabile și chiar consecințe juridice ca urmare a riscului de a suporta o achiziție imprudente sau de a primi bunuri sustrase care constituie infracțiuni (articolele 648 și 712 din codul penal). Prin urmare, devine necesar să se efectueze niște verificări preventive atente: dacă autorul operei o vinde, este necesar să se verifice dacă este efectiv în afaceri cu propriul curs de studii, experiență, expoziții și eventual licitații. Dacă o galerie de artă vinde, este necesar să se verifice experiența acesteia, cu ce artiști lucrează, dacă expune în expoziții, în timp ce pentru achiziționarea de lucrări mai importante și pentru cei mai scrupuloși colecționari este de preferat să obțineți un certificat de la camera de comert si examineaza documentatia aferenta. Dacă o persoană fizică vinde, este necesar să aveți cât mai multe informații cu privire la originea lucrării prin verificarea arhivei poliției unde sunt catalogate lucrările furate.

Mai mult decât atât, este necesar să se verifice existența certificatului de autenticitate care este întotdeauna documentul de referință de bază și indispensabil pentru fiecare colecționar. Conține toate informațiile despre lucrare inclusiv fotografia, măsurătorile, tehnica și semnătura autorului. 

Și din nou, în ceea ce privește lucrările de mai mare valoare economică, trebuie verificate referințele cataloagelor și publicațiilor. Aceste informații sunt esențiale pentru o verificare a informațiilor și pentru fiabilitatea autenticității. De asemenea, deținerea de informații cu privire la achizițiile anterioare ale unei opere de artă va oferi mai multe informații și siguranță pentru achiziționarea operei care nu este întotdeauna însoțită de un real expertiză dar adesea este însoțită doar de o certificare de la același autor. Prin urmare, este esențial să se verifice dacă aceste documente sunt emise de profesioniști cunoscuți și în acest sens și în acest sens trebuie examinate corect autenticitatea și rapoartele de evaluare, întrucât acestea nu constituie astăzi un element decisiv pentru garantarea corectitudinii investiției. Și de fapt, după cum este mai bine specificat mai sus, cele mai importante și mai relevante lucrări din punct de vedere economic au de obicei un „raport de stare” cu toate informațiile privind identificarea și starea de conservare a lucrării.

Verificarea tuturor acestor informații nu este ușoară și poate fi costisitoare și din punct de vedere economic, dar este utilă pentru a proteja investiția pentru opera de artă și pentru colecționarul acesteia.

cometariu