Mai bine Tim public sau privat? Este mai bun TIM condus de italieni sau străini? Lovitura aripii de Mesaj italiană că, prin cumpararea a inca 15% din franceza of Vivendi, a devenit cel mai mare acționar al companiei de telefonie cu 24% din acțiunile ordinare, ridicând imediat întrebări care nu sunt noi în istoria Telecom Italia, redenumit în urmă cu câțiva ani drept Tim. Ghid privat sau public și ghid italian sau străin? Acestea sunt întrebări importante, dar nu li se poate răspunde cu prejudecăți ideologice. În istoria turbulentă a Telecom au existat managementuri italiene și publice excelente, cum ar fi atunci când în anii 80 telecomunicațiile italiene erau controlate de Stet condus de acel domn. Julian Graziosi, dorit de ministrul Trezoreriei de atunci Nino Andreatta, sau de la Sip în anii 90 unde s-a remarcat Tomaso Tommasi din Vignano, care după privatizarea Telecom a fost înlocuită pe nedrept de Gian Mario Rossignolo pentru o evaluare incorectă a Umberto Agnelli, prezenta cu Ifil în camera de control a companiei de telefonie. Umberto Agnelli, care a creat mai întâi acea bijuterie a lui Ifil și apoi a avut marele merit de a o descoperi Sergio Marchionne, a fost un industriaș luminat și nu suficient de apreciat dar de acea dată a făcut o greșeală.
Adevăratele necazuri au început cu oferta de preluare a datoriilor Telecom
Dar în primul grup italian de telecomunicații au existat și managementuri private precum cea care a urmatOfertă de preluare a telecom di Roberto Colanino si a aventurierii financiari brescieni ai Hopa de Chicco Gnutti din februarie 1999 care, sub presiunea prim-ministrului de atunci Massimo D'Alema, a pus compania de telefonie în bucluc împovărându-o cu costurile și datoriile operațiunii de achiziție. Așa cum au existat conduceri străine opace precum cea a spaniolelor Telefonica iar mai nou a francezilor de Vivendi.
În realitate, faptele vor spune dacă epoca Poste Italiane va marca sau nu o renaștere a lui Tim, având în vedere că Timul de astăzi nu este comparabil cu Telecom de ieri, nu pentru că și-a schimbat numele, ci pentru că a fost nevoit să vândă rețeaua pentru a gestiona o datorie care devenise sufocantă și nesustenabilă. Vom înțelege în curând cum vor decurge lucrurile, dar criteriile de evaluare a noului curs sunt foarte clare de acum și pot fi rezumate în trei puncte esențiale.
Tim, Poșta și cele trei condiții care pot marca un punct de cotitură
Sosirea Poste în capitala Tim, cu un „rol de acționar industrial pe termen lung” va avea succes și ar putea marca un punct de cotitură în trei conditii:
1) că Tim se echipează cu un plan industrial și un management inovator și lung, care este capabil să opereze într-un peisaj competitiv profund diferit de trecut și care este capabil să se poziționeze pe cea mai avansată frontieră a tehnologiilor, investind cu generozitate ceea ce este de investit;
2) că conducerea companiei este guvernată de o guvernare clară și încredințată unor manageri capabili, inovatori și de încredere, care nu lipsesc atât din Tim, cât și din Poste și care pot fi sprijiniți de alți profesioniști prezenți pe piață;
3) că noul Tim – acesta este punctul crucial și cel mai important – este gestionat independent de politică și nu tolerează interferența în alegeri strategice care în trecut, cum ar fi oferta de preluare a datoriilor Telecom, au creat doar probleme.
Dacă aceasta este calea pe care o urmează, Tim – și odată cu acționarii și părțile interesate săi – vor putea culege roadele la care se așteaptă, iar beneficiile vor curge cu siguranță către întregul sistem italian de telecomunicații, chiar dacă contextul competitiv al sectorului este extrem de problematic.
