Ca toate marile inovații tehnologice din ultima jumătate de secol, revoluția dininteligenta artificiala generalul a început de la lansare. Au fost odată Apple, Microsoft, Google, Facebook. Astăzi sunt OpenAi, Antrofic, Inflexie și Mistral, în Europa, doar pentru a numi câteva dintre miile care au apelat la această tehnologie nouă și uimitoare.
Afirmația lui Heidegger că consecințele tehnologiei sunt orice altceva decât tehnologice pare mai adevărată decât oricând atunci când se confruntă cu fenomenul AI. Acesta din urmă are cu adevărat capacitatea de a deschide a nou și de asemenea deranjant capitol în istoria planetei noastre. Impactul inteligenței artificiale asupra întregii societăți par atât de enorm în perspectivă, încât nici măcar literatura științifico-fantastică nu ne poate spune unde vom fi în doar jumătate de secol.
Ceea ce știm este că va veni un moment în care vom putea vorbi despre o singularitate tehnologică, adică un punct de cotitură în careset de capabilități, nu doar aplicații, ale inteligenței artificiale va birui capacitatea deinteligența biologică colectivă. Această stare de fapt conferă AI o conotație specială, de care au devenit conștiente chiar și acele grupuri care sunt în frunte. Și dintre aceste grupuri iese una clară dualismul filozofiilor generală şi operaţională.
Optimiști și pesimiști
Pe de o parte sunt ultrașii optimisti (numiți boomers și, de asemenea, zoomers), adică cei care au o credință mesianică în capacitatea AI de a îmbunătățirea condițiilor de viață pe planetă și de aceea sunt paranoici în dorința de a accelera procesele care îi determină dezvoltarea calitativă și cantitativă. Boomer-ii îmbrățișează viziunea „acceleraționismului eficient”, care susține că dezvoltarea IA trebuie accelerată.
Pe de altă parte sunt ultrașii pesimiști (numiți doomers) care văd în primul rând pericolul că această tehnologie va scăpa de sub control și va produce, dacă li se permite să se dezvolte în mod sălbatic, consecințe dezastruoase care ar putea anihila omenirea. Acesta este motivul pentru care este necesară eliminarea IA din mecanismele spontane ale capitalismului prin monitorizarea, limitarea și dirijarea dezvoltării acestuia. Mulți din tabăra „doomer” sunt influențați de „altruismul efectiv”, o mișcare care are ca principiu utilitatea maximă pentru comunitate a inițiativelor individului. Și nu văd acest principiu în dezlănțuirea inteligenței artificiale.
În mijlocul celor doi poli se află amelioratori care încearcă să medieze între cele două aripi și văd punctul de echilibru în controlul public conștient. În acest haos, ceea ce poate mângâia un observator dezorientat este că, în comparație cu nașterea și dezvoltarea Internetului, există o mai mare și conștientizare larg răspândită, care include și avangardele tehnologice, în evaluarea și luarea în considerare a consecințelor pe care aceste dezvoltări le pot avea pentru societățile umane și, de asemenea, pentru lumea naturală.
Socialitate și profitabilitate
Dualismul dintre zoomeri și doomers se reflectă și în compoziția lui structuri corporative a start-up-urilor AI și în modelul de guvernare în care ambele viziuni par să-și găsească spațiul.
În ciuda declinațiilor diferite, unele dintre marile start-up-uri de AI au în esență o trăsătură comună care este exprimată înîmpletirea între non-profit și pentru profit, între sociabilitate și rentabilitate și în echilibrarea celor două aspecte. Scopul social este de a dezvolta o inteligență artificială generală care să aibă caracteristici de durabilitate și să nu scape de controlul comunității.
Mai mult sau mai puțin, start-up-urile precum OpenAI, Antrophic și Inflection AI au toate unul structura hibrida, dubla într-adevăr. A investit mult în primul Microsoft, al doilea, fondat de evadații din OpenAI, primește capital de la Google și Amazon, iar al treilea, început de doi tehnologi de seamă precum Reid Hoffman (Linkedin), Mustafa Suleyman (DeepMind), primește sprijinul Nvidia. Cu toate acestea, niciuna dintre aceste mari companii nu este acționar al start-up-urilor și nici nu face parte în consiliul de administrație cu propriul membru cu drept de vot. Statutul lor corporativ nu permite acest lucru. Să vedem cum.
Guvernare dublă
Entitatea (adică proprietatea) care controlează activitatea start-up-ului nu funcționează pentru profit, iar consiliul de administrație care o guvernează nu este o expresie a acționarilor, ci este format din directori, adică un organism care este nu răspunde pe baza rezultatelor economice, ci răspunde mai degrabă faptului că s-au dezvoltat aplicații de inteligență artificială sunt durabile e nu dauneaza interesele comunității. În mod paradoxal, acest organism de guvernare, după cum scrie „The Economist”, răspunde laacționarul „umanității”..
Cu toate acestea, se dovedește că dezvoltarea aplicațiilor AI generative necesită un nivel ridicat de expertiză intensitatea capitalului. Așa că aceste start-up-uri, odată ce contribuțiile fondatorilor s-au epuizat, trebuie să caute capital de risc pentru a găsi resursele de care au nevoie. Și trebuie să recurgă și la serviciile și piața muncii pentru a-și continua activitatea. Deci au nevoie de o structură de afaceri ca orice altă afacere.
În acest scop au început, prin urmare, a braț comercial tipul pentru profit conectat la și controlat de structura de guvernanță generală nonprofit. Activitatea acestui tip de filială este cea care va merge spre profit rambursa investitori într-un mod limitat. Măsura redistribuirii rentabilității nu trebuie să depășească de o sută de ori contribuția contribuabilului. Orice cote care depășesc această limită vor trece către structura mamă, cea non-profit, pentru a fi reutilizate în dezvoltarea IA.
Preeminența ramurii nonprofit
În practică, filiala non-profit își rezervă dreptul de a reinvesti toate profiturile în exces până când are atins scopul pentru a crea inteligență generală artificială (AGI). Și consiliul de administrație va fi cel care va spune când a fost atins acest obiectiv. Și odată realizate, activitățile rezultate nu sunt destinate să genereze a randament financiar pentru contribuabilii fazei de construcție AGI.
Consiliul însuși are și puterea de a adăugați sau eliminați membri în cadrul acestuia, odată ce există acordul majorității directorilor. În practică, acest organism răspunde numai la sine. Această structură de guvernare este concepută pentru a se asigura că start-up-ul poate rezista presiunii externe din partea investitorilor, care pot prefera profitul pe termen scurt și mediu în detrimentul dezvoltării unui AGI sigur pentru viitorul umanității.
Este viabil acest model?
În cadrul unui eveniment la Paris desfășurat pe 10 noiembrie 2023, Brad Smith, președintele Microsoft, i-a întrebat pe cei prezenți: „Ce vă oferă cea mai mare încredere? Obțineți tehnologia de la o companie nonprofit sau pentru profit deținută în totalitate de o singură persoană?”
Aluzie evidentă la OpenAI, în care Microsoft a investit în condițiile de mai sus și să meta de Mark Zuckerberg, care are propria sa soluție AI validă. Acest lucru s-a întâmplat înainte de 17 noiembrie când consiliul de administrație al OpenAi, din motive neclare, a adoptat un vot de neîncredere. Salt Altman, scutindu-l de rolul de CEO. O adevărată bombă în iaz care a ridicat mulți îndoieli cu privire la practicabilitate a schemei de guvernare pe două niveluri care, totuși, a fost menținut chiar și după reintegrarea lui Altman trei zile mai târziu și apariția unui nou consiliu de administrație cu un singur supraviețuitor dintre cei șase directori anteriori care au stat în el. Comentând povestea, „Economistul” a scris: „O trecere de la idealismul academic la un pragmatism comercial mai mare ar putea avea loc pentru start-up-urile AI de pretutindeni. Iar pentru utilizatorii de tehnologie, poate exista, din fericire, mai multă concurență și mai multe opțiuni.”
Cine ar trebui să facă treaba?
Întrebarea de bază este următoarea: dacă miza cu inteligența artificială este atât de mare și existențială, cine ar trebui Fă treaba pentru a preveni deraiarea ca trenul Cassandra Crossing? „Economistul” scrie din nou: „Nu este în totalitate clar ce califică o mână de cetățeni privați [membrii consiliului OpenAI care l-au concediat pe Altman] să reprezinte interesele celor 7,9 miliarde de locuitori rămași ai Pământului...”.
Ele trebuie să fie guvernele pentru a face această muncă, conchide revista londoneze. Dreapta! Mulți oameni cred, însă, că tocmai din cauza naturii inteligenței artificiale trebuie să existe și ceva inovator în structura de guvernare și control a acestor companii atât de importante pentru comunitate, cât și pentru acționari. Vor mai fi multe versiuni din această saga demnă de Game of Thrones.
Surse:
Marea ruptură a IA este ca o schismă religioasă, spune Henry Farrell, „The Economist”, 12 decembrie 2023
Tripp Mickle, Cade Metz, Mike Isaac și Karen Weise, În interiorul crizei OpenAI asupra viitorului inteligenței artificiale, „The New York Times”, 9 decembrie 2023
Cade Metz, Karen Weise, Nico Grant și Mike Isaac, Ego, frică și bani: cum a fost IA. Fuse Was Lit, „The New York Times”, 3 decembrie 2023
Odată cu revenirea lui Sam Altman, o schimbare a inteligenței artificiale de la idealism la pragmatism, „The Economist”, 23 noiembrie 2023
În interiorul structurii ciudate de guvernare a OpenAI, „The Economist”, 21 noiembrie 2023
Multe contradicții ale lui Sam Altman, „The Economist”, 22 noiembrie 2023
Consecințele ciudățeniei de la OpenAI, „The Economist”, 22 noiembrie 2023
