FOTBAL
Sus - Marii protagoniști ai anului calendaristic vor rămâne Juventus campioană a Italiei și Chelsea campioană a Europei. Bianconerii au 12 luni fantastice, în care câștigă Scudetto și Supercupa Italiei și continuă să conducă Serie A în acest sezon: lasă Cupa Italiei la Napoli abia în mai și în ligă nu pierd niciun meci până când Noiembrie, când se predă lui Inter acasă și apoi Milanului. Echipa lui Conte joacă jocuri grozave și și-a redescoperit în sfârșit pedigree-ul câștigător. Scopul pentru 2013 este câștigarea Ligii Campionilor, care anul acesta a fost câștigată cu îndrăzneală de Chelsea datorită marelui campion Didier Drogba și muncii unui antrenor italian, Roberto Di Matteo. Să ne amintim de isprava eroică de la Camp Nou (de la 2-0 la 2-2 în 10 contra 11) și finala nebună de la Munchen împotriva lui Bayern, rezolvată de loviturile ivorianului. Merită și ele menționate Câștigătorul Europa League și Supercupa Europei Atletico Madrid și campionul mondial Corinthians, în timp ce printre jucători pe lângă cele obișnuite Lionel Messi (record de 91 de goluri în anul calendaristic pentru el) trebuie menționați jucătorii emergenti Radamel Falcao, protagonist cu Atletico Madrid, e Edinson Cavani al lui Napoli, golgheter al anului calendaristic italian cu 45 de goluri. La nivel național, s-au văzut Campionatele Europene din Polonia și Ucraina al al-elea triumf al Spaniei deja campioană a Europei și a lumii, care a surclasat Italia în finală cu 4-0.
Chix - Dacă vârful este Juve, flop este anti-Juve: fie că este vorba de Milan, Inter sau Napoli, nicio echipă nu a fost la înălțimea alb-negrilor atât din punct de vedere al jocului, cât și din punct de vedere al rezultatelor. Meritul lui Antonio Conte și al băieților săi, adevărat, dar și un demerit al celorlalți, așa cum reiese într-adevăr în domeniul european, unde toată lumea se chinuie (uneori, să spun adevărul, chiar și Juventus). Și dacă în acea fantomă „anti-Juve” care nici măcar nu poate gâdila liderii s-au ascuns inadecvarea fotbalului italian, din ce în ce mai îndepărtat de canoanele tehnice și mai ales economice ale altor realități din restul Europei? Poate și cu siguranță imaginea noastră nu se va îmbunătăți după povestea pariuri la fotbal, deja întunecat în sine și făcut și mai sumbru de modul în care a fost gestionat: linii de anchetă împrăștiate și cu un timp diferit, justiție sportivă confuză, presupuse „bombe” anunțate de confesiunile „țiganului” Gegic (cineva nu a mai auzit nimic? ) sau de însuși șeful poliției Massimo Manganelli și multe nedumeriri. Rezultat extrem de flocut: o primă foaie de penalități și descalificări sosește corect în cursul verii, pentru alții (vezi Napoli) trebuie să așteptați până la jumătatea campionatului, în timp ce pozițiile mai delicate din primele etape (vezi arestarea lui Mauri și blitz în cantonamentul albastru pentru Criscito din ajunul Campionatelor Europene) sunt cele despre care nu se mai stie nimic. Lovitură de teatru inițială? Mușamalizări ulterioare? Justiție mecanică? Mai 2013 să ne dea înapoi un fotbal sănătos și corect: atât în a-l juca, cât și în a-l judeca.
TENIS
Sus - Dacă o acceptă extraordinarul Novak Djokovic, care până la urmă închide 2012 exact ca 2011, ca primul în clasament și cu încă un Grand Slam câștigat (Australia), dar acesta este incontestabil anul marii răscumpărări a Roger Federer: atemporalul campion elvețian, care părea să fie pe apusul inexorabil după ce a încheiat 2011 fără nici un Slam câștigat, a câștigat al șaptelea său Wimbledon în iulie și al 17-lea Slam (record absolut). Nu numai atât: în urma acestui triumf, a revenit pe numărul 1 Atp timp de câteva luni, depășind singurul record care îi lipsea, acela de săptămâni în fruntea clasamentului. Recordul lui Sampras (286 de saptamani) este pulverizat si Roger sparge peretele de 300 m, ajungand la 302 m. Tot pe iarba de la Londra, castiga si argintul olimpic, pierzand in finala. Andy Murray, care este celălalt top al sezonului. Scoțianul scapă de complexul eternului secund și după finala de la Wimbledon pierdută de Federer își câștigă revanșa olimpică și în septembrie câștigă primul său Grand Slam, triumfând la US Open.
Chix - Foarte greu de găsit un flop, mai ales în anul în care așa-zișii Fab Four au împărțit mizele în mod egal, câștigând câte un Grand Slam. Dacă chiar trebuie să alegem unul, în condițiile în care Djokovic este numărul 1 până la urmă, Federer urcă în mare măsură și Murray face saltul de calitate așteptat, este rândul spaniolului Rafael Nadal acordarea celui mai rău, cu atenuarea însă a accidentării la genunchi care l-a oprit pentru toată a doua parte a sezonului. Dar chiar înainte de problema suferită la turneul de la Wimbledon, și poate și din cauza asta, cel mai bun Nadal nu fusese văzut: câștigă al șaptelea Roland Garros și face istorie, dar pierde și o finală deja câștigată la Melbourne împotriva lui Djokovic și este nu niciodată la fel de strălucitor și convingător ca în trecut.
FORMULA 1
Sus - Puțin de spus: mașină mai bună sau nu, de trei ani încoace, și asta de la duelul dintre Ferrari-ul lui Fernando Alonso și cel de la Red Bull. Sebastian Vettel, doar tânărul german a câștigat, cel mai tânăr din istoria F1 care a câștigat trei Campionate Mondiale de Piloți. Prin urmare, cu tot respectul pentru Domenicali și Montezemolo, și pentru însuși șoferul spaniol care într-un tweet s-a autoproclamat cel mai bun pilot al sezonului: recunoscându-și munca enormă, le reamintim că după Monza Alonso avea un avans de 39 de puncte și de când apoi, incidente deoparte, el a fost întotdeauna inferior Red Bull. Judecată fără milă? Nu, obiectiv: Vettel a câștigat fără să fure nimic, cu o mașină mai rapidă, dar și mai nesigură, pentru că dacă piloții Ferrari îl înjură pe Grosjean, și neamțul a suferit mai mult de o retragere din cauza acelei mașini celebre „pe care a condus-o Alonso a câștigat mâinile Cupei Mondiale. jos".
Chix - La Ferrari, din motivele de mai sus, dar numai pentru ultima parte a sezonului. De fapt, primele luni sunt excepționale, echipa lucrează pentru Alonso și, în ciuda decalajului inițial, spaniolul face tot posibilul și preia conducerea la Campionatul Mondial. Din acel moment, însă, Red Bull funcționează mai bine, Calul Ras se gândește prea mult la gestionarea avantajului și, de asemenea, face o cădere de stil după ultimul Grand Prix din Brazilia, urmărind să-l descalifice pe Vettel pentru improprietate inexistentă pentru pentru a primi titlul desktop. Tradiția glorioasă de la Maranello ar impune un fair-play mai mare.
JOCURI OLIMPICE
Sus - 2012 a fost în mod clar anul Jocurilor Olimpice de la Londra, precum și al campionatelor europene de fotbal. Expediția albastră se închide cu un loc optim în clasamentul medaliilor: 28 de podiumuri, pe măsura așteptărilor sau chiar puțin mai bune (dar sunt și multe regrete, ar fi putut fi mai mult de 30). A egalat expediția Beijing 2008, dar cu acea ocazie am câștigat cu un aur mai puțin (7 în loc de 8). Prin urmare, toți cei 68 de medaliați azzurri merg în top. AUR: Tir cu arcul pe echipe masculin (Michele Frangilli, Marco Galiazzo și Mauro Nespoli), Scrimă cu floră individuală feminin (Elisa Di Francisca), Slalom cu canoe K1 masculin (Daniele Molmenti), Scrimă floretă pe echipe feminin (Elisa Di Francisca, Arianna Errigo , Ilaria Salvatori, Valentina Vezzali) ), tir la pișcă feminin (Jessica Rossi), scrimă floretă echipe masculine (Valerio Aspromonte, Giorgio Avola, Andrea Baldini, Andrea Cassarà), tir cu pușca de 50 m masculin trei poziții (Niccolò Campriani) , categoria Taekwondo +80 kg bărbați (Carlo Molfetta). ARGINT: Tragere cu pistolul de 10 metri masculin (Luca Tesconi), Scrimă individuală feminin cu floră (Arianna Errigo), Scrimă individuală cu sabie masculin (Diego Occhiuzzi), Tragere cu pușca de 10 metri masculin (Niccolò Campriani), Canotaj masculin pentru două vârste (Romano Battisti, Alessio Sartori), tir la pit pentru bărbați (Massimo Fabbrizi), box la greutate grea masculină (Clemente Russo), box la greutate super grea masculină (Roberto Cammarelle), polo pe apă masculin (Matteo Aicardi, Maurizio Felugo, Pietro Figlioli, Deni Fiorentini, Valentino Gallo, Massimo Giacoppo) , Alex Giorgetti, Niccolò Gitto, Giacomo Pastorino, Amaurys Perez, Danijel Premus, Christian Presciutti, Stefano Tempesti, antrenor Sandro Campagna). BRONZ: Scrimă cu floră individuală feminin (Valentina Vezzali), Judo feminin categoria 52 kg (Rosalba Forciniti), Scrimă cu sabie pe echipe masculin (Aldo Montano, Diego Occhiuzzi, Luigi Samele, Luigi Tarantino), Inele de gimnastică artistică masculină (Matteo Morandi), 10 km înot feminin schi fond (Martina Grimaldi), atletism triplu săritură masculin (Fabrizio Donato), Taekwondo masculin categoria -80 kg (Mauro Sarmiento), box masculin super ușor (Vincenzo Mangiacapre), volei masculin (Andrea Bari, Emanuele Birarelli, Dante Boninfante) , Alessandro Fei, Andrea Giovi, Michal Lasko, Luigi Mastrangelo, Samuele Papi, Simone Parodi, Cristian Savani, Dragan Travica, Ivan Zaytsev, antrenor Mauro Berruto), ciclism montan masculin (Marco Aurelio Fontana), gimnastica ritmica echipe feminine (Elisa Bianchi). , Romina Laurito, Marta Pagnini, Elisa Santoni, Anzhelika Savrayuk, Andreea Stefanescu). Printre momentele de top ale olimpiadei trebuie să amintim cu siguranță isprăvile atletice ale jamaicanului Usain Bolt, care înscrie dubla triplă (primul din istorie care o face) repetând medaliile de aur la Beijing 2008 la ștafeta 100m, 200m și 4×100m, iar la înot de americanul Michael Phelps, care ajunge la 22 de medalii la Jocuri, dintre care 18 de aur: ambele sunt recorduri absolute.
Chix - Cele două mari flop-uri ale expediției albastre, primul sportiv, al doilea nici măcar, sunt Federica pellegrini și Alex Schwazer. Super Fede națională, revenită dintr-un excelent 2011 ca dublă campioană mondială pentru a doua oară, ia de această dată în pas, iar odată cu ea se scufundă toată expediția de înot, care se încheie cu zero medalii în bazin și singurul bronz pentru Martina Grimaldi în practic cei 10 km. Pellegrini trădează așteptările atât la 200 m, cât și la 400 m liber, chiar dacă retrospectiv rezultatele nu sunt altceva decât consecința normală a unei Olimpiade prost pregătite și a unui 2012 care a fost deja slab în faza preolimpică. Campioana venețiană a decis că are nevoie de un an semi-sabatic, să spunem „moale”, pentru a-și găsi motivația și a se prezenta din nou ca competitivă la Rio 2016. Cei care cu siguranță nu vor merge la Rio pe de altă parte sunt pe josul Alex Schwazer, fost medaliat cu aur în 2008 la Beijing la 50 km, prins cu mâinile în blocaj pentru dopaj și, prin urmare, exclus din expediția albastră și ulterior descalificat timp de 4 ani de CIO. Tiroleanul de Sud este prins pozitiv la Epo cu o lună înainte de Joc, iar conștient că a fost luat în castan decide singur să nu se prezinte la cursa de 20 de km, înainte de anunțarea cazului de dopaj de către Wada. Cazul său, deși condamnabil din punct de vedere sportiv, a stârnit totuși o dezbatere din punct de vedere psihologic și uman în jurul reacției sale: lacrimile și scuzele sale publice au fost interpretate de mulți ca o alegere forțată în fața faptelor dovedite. , dar câți campioni ai trecutului și prezentului am văzut negând dovezile până la capăt? Cu siguranță vinovat, dar fără îndoială sincer pocăit.
