Washington, Berlin, Londra. În alte părți ale lumii visul a devenit deja realitate: acorduri internaționale precise, legi clare, tarife stricte. În Italia, în schimb, discuțiile sterile despre scutul fiscal care a existat și despre ceea ce nu va exista continuă.
Pentru a aduna laolaltă manevra de 45 de miliarde de euro pe care ne-o impune BCE, opoziția și câteva felii ale majorității ar fi vrut să o impună o nouă taxă asupra capitalului acoperită de amnistia Tremonti din 2009 (97 miliarde impozitate la 5%, cota urcând la 6-7% odată cu redeschiderea termenelor). Dar apoi și-au dat seama că o astfel de intervenție ar fi neconstituțională. În orice caz, ar fi fost nevoie de un timp foarte îndelungat și misiune imposibilă dificultăți tehnice, fie și doar pentru că proprietarii acelor capitale au rămas mereu anonimi.
Apoi s-a aprins un bec nou în Arcore: ideea unui scut de la zero. De data aceasta, însă, cu o rată mai mare (între 7 și 10%), pentru a strânge brusc aproape 10 miliarde. Din nou nimic de făcut. Visul de a-i vedea pe superbogații care au încălcat legea s-a evaporat în câteva ore. Ministrul Calderoli a fost cel care ne-a readus pe pământ: ceea ce vorbeam era doar „o realitate virtuală”.
Tot ce trebuie să facem este să ne consolem cu exemplul acelor țări în care, din fericire pentru ei, realitatea este reală. Să începem cu Statele Unite. După o inițiativă inițială lansată în 2009, în luna martie a acestui an, Congresul a deschis o a doua fază a scutului fiscal, care se va încheia la sfârșitul lunii august. Noua tranșă prevede amenzi mai grele decât prima.
Contribuabilii americani care și-au dus ilegal banii în paradisuri fiscale plătesc o amendă egală cu 25% din suma parcată în străinătate în perioada 2003-2010. Pentru sume sub 75 de dolari, cota scade la 12,5%. Nu numai. Dodgerii trebuie să plătească și dobândă pentru taxele pe care nu le-au plătit, până la maximum opt ani.
Marea Britanie a ajuns în schimb la un acord cu Liechtenstein pentru regularizarea capitalului englez exportat împotriva legii. Datorită acordului, guvernul Majestății Sale se așteaptă să colecteze ceva de genul nouă miliarde de lire sterline în patru ani. Este pe cale să înceapă și o nouă cooperare de acest tip, de data aceasta cu Elveția. Același pact cu Berna a fost deja semnat de Germania. Berlinul aduce acasă noi venituri fără ca băncile elvețiene să fie nevoite să-și dezvăluie cele mai intime secrete: identitățile evazilor fiscali.
