Ulei texan care se prăbușește și se scufundă în câteva luni de la 64 la -37,6 dolari/baril, luni 20 aprilie, la livrările din mai. Ușoară creștere la 16 dolari pe contractele din iunie, imediat după. Scenele de science fiction, nemaivăzute până acum, au șocat piețele care se confruntă deja cu criza foarte grea post-coronavirus. Cu toate acestea, volatilitatea extremă ne permite să întrezărim noi scenarii, inclusiv cele geopolitice, și schimbări structurale pentru un sector strategic precum cel al energiei.
Deci ceva se poate întâmpla? „Șocul prețului petrolului la care asistăm arată încă o dată vulnerabilitatea de bază a unui sistem centrat pe petrol. Iar istoria ne învață că, odată cu repetarea acestor semnale, capitalismul se reînnoiește, chiar și prin suferințe sociale dramatice. În opinia mea, prăbușirea și volatilitatea prețurilor la țiței întăresc calea către marea transformare energetică, care este deja în curs de câteva decenii; cresc presiunea către un model bazat pe surse regenerabile, gaze și instrumente puse la dispoziție de revoluția digitală care oferă noi servicii conectate la platformele de electricitate.”
Valeria Termini, profesor titular de Economie Politică la Universitatea Roma Tre și membră - între 2011 și 2018 - a Autorității pentru Energie, este convinsă de acest lucru, după ce a reprezentat țara în negocierile internaționale pentru Schimbările Climatice, poziții care ne-au permis să privim sectorul energetic din diferite puncte de vedere. Analiza sa este interesantă și în unele privințe opusă celei a altor economiști, ceea ce lasă loc unei dezvoltări ireversibile a surselor regenerabile combinate cu gaze și avansului digitalizării rețelelor și noilor servicii conectate. Să aruncăm o privire mai atentă la asta în acest interviu cu FIRSTonline.
Prăbușirea prețului petrolului va avea efecte structurale asupra sectorului? Și cât va dura?
„Cutremurul de preț la care asistăm este cu siguranță un șoc puternic pentru sistem, care se adaugă la criza economică extraordinară cauzată de pandemie. Și este un fapt care depășește sectorul și simpla situație economică. Pentru a-i înțelege semnificația, cred că trebuie să facem distincția între factorii pe termen scurt și motivele structurale pe termen lung. Printre primele se numără și elementul financiar determinat de expirarea futures-urilor din mai marțea trecută, disponibilitatea limitată de depozitare în fața supraproducției de petrol de plasat, erupția speculațiilor pe piețe. Prețul futures din iunie și-a revenit, și pentru că reducerile de producție anunțate pentru luna mai vor deveni operaționale, iar disponibilitatea Rezervelor Strategice ale Guvernelor Statelor Unite, Chinei, Coreei și altor țări se va extinde pentru a găzdui surplusul de petrol. Șocul asupra temerilor de epuizare a stocurilor pare mai legat de efectul surpriză decât de saturația reală. Dar problema structurală a producției în exces și a cererii de colaps persistă.”
Pe scurt, a existat un scurtcircuit alimentat de tensiuni și de volatilitatea puternică a piețelor...
„Ne confruntăm cu o situație dublu extraordinară, este un fapt. Dar este util să ne întrebăm cum și de ce a apărut acest șoc. Situația actuală vine de departe: de la încercarea de a înlătura companiile americane care produc petrol neconvențional (ulei de șist) cu o rată de creștere extraordinară și absorb cote tot mai mari ale cererii globale. Ciocnirea în curs de desfășurare în Opec Plus între Arabia Saudită și Rusia a fost grefată pe aceasta: remorcherul asupra reducerilor de producție solicitate pe 6 martie de Regatul Saudit pentru a susține prețul în fața scăderii abrupte a cererii mondiale; Refuzul lui Putin și într-adevăr strategia de a extinde în continuare producția; contra mișcarea saudită să se relanseze cu noi reduceri de producție și preț pentru a-și apăra cota de piață. Toate acestea au declanșat o prăbușire nesustenabilă a prețurilor pe care Donald Trump a încercat să-l remedieze cu întârziere aproape de expirarea contractelor, reînviind pe 10 aprilie Acordul OPEC plus privind reduceri de 9,7 milioane de barili/zi începând din mai. O coborâre în domeniu care vizează protejarea producătorilor americani de ulei de șist care garantează astăzi circa 70% din cele 12 milioane de barili/zi produși de Statele Unite. Dar a fost un acord insuficient pentru a liniști piața care de ceva vreme pune presiune asupra companiilor majors. Și, de fapt, nu a apreciat-o.”
Pe fundal este încercarea de a tăia producătorii de ulei strâns din piata, o a doua incercare dupa cea din 2014 care a esuat?
„Da, dar condițiile de astăzi sunt profund diferite. Apoi, pragul de rentabilitate (prețul care acoperă costurile) acelor companii a scăzut de la 80 la 45 de dolari în scurt timp, iar producătorii americani au dat dovadă de o rezistență neașteptată, rămânând competitivi chiar și cu noile prețuri. Deși încercarea de a-i expulza a eșuat la vremea respectivă, multe companii au ieșit din activitate. De data aceasta poate reuși. Din trei motive fundamentale, atât financiare, cât și de natură reală”.
Care?
„Primul este dezechilibrul extraordinar al cantităților. Cererea de petrol a scăzut inițial din cauza cererii mai scăzute din China, astăzi abisul cererii s-a extins la 30 de milioane de barili/zi. Scăderea cu 30% a cererii a fost compensată de o creștere a ofertei datorată în principal producătorilor de sist americani. SUA a devenit pentru prima dată un exportator net de țiței, un triumf politic pentru țară.
A doua considerație, așa cum am spus, se referă la livrarea contractelor de mai cu siturile de depozitare nepregătite să întâmpine sosirea petrolului nou. Piața americană a fost afectată în mod deosebit de acest lucru și de fapt a fost prețul de referință Wti care a scăzut mai mult decât Brentul european.
Al treilea factor este financiar: speculațiile se desfășoară acolo unde vede incendiul și aici focul a fost mare, atât de natură financiară, cât și reală. Prin urmare, pentru a răspunde la întrebarea dvs. despre cât de mult poate dura șocul actual al prețurilor: mult va depinde de rezistența companiilor petroliere americane, de reduceri ulterioare de producție și, desigur, de redresarea activității în lume după pandemie, în special în China, cel mai mare importator de petrol.
Dacă ar trebui să faci o predicție?
„De data aceasta va fi mult mai greu pentru companiile americane să reziste, atât de mult încât președintele Trump a cerut deja sprijin financiar pentru sector. sist și o relaxare a constrângerilor de reducere a CO2: două intervenții care cu siguranță nu sunt pozitive pentru scenariul global. Giganți precum Chevron și Exxon mobil au reușit să le aducă pe ale lor pragul de rentabilitate sub 30 de dolari dar plătesc costuri foarte mari pieței în ceea ce privește capitalizarea și capacitatea investițională. Alții, precum Occidental Petroleum, au văzut acțiunile scăzând de la 40 de dolari la 14 dolari în doar câteva luni, pe fondul datoriilor de 40 de miliarde de dolari. Există poate o duzină, din câteva sute, companii americane care își permit un preț mai mic de 40 de dolari; ceilalți riscă să piardă controlul companiei în favoarea băncilor și creditorilor, deoarece datoria este foarte mare și în fața unei marje operaționale scăzute și a unei prăbușiri a capitalizării, companiile vor avea dificultăți în refinanțarea datoriilor aflate la scadență”.
În practică, la prețurile actuale – cu mult sub 30 de dolari – mulți producători americani riscă să intre în faliment. Vești bune pentru Rusia lui Putin.
Da, dar doar parțial. Într-adevăr, este adevărat că pragul de rentabilitate prețul rusesc este de 15 dolari pentru a acoperi costurile și cel saudit este și mai mic, dar este la fel de adevărat că stabilitatea economică și socială atât în Rusia, cât și în Arabia Saudită necesită un preț mult mai mare: suntem în jur de 80 de dolari. Și ei vor trebui să facă față colapsului prețurilor care pune în dificultate toate țările producătoare”.
Rezumând, așadar, cine câștigă și cine pierde în „războiul” petrolului?
„Prima bătălie îl vede pe Putin înainte, dar pentru cât timp? Gazul, spre care vizează Putin, s-a întărit, este mai stabil; atacul asupra companiilor din sist pare a avea succes. Aș spune că Putin a reușit să deschidă conflictul în OPEC Plus datorită acordului cu China privind gazoductul Puterea Siberiei, noua infrastructură (400 de miliarde de dolari) care aduce gaze din Siberia în nord-estul Chinei. Un acord care întărește alianța dintre Putin și Xi Jin Ping într-o versiune anti-Trump. Pe termen lung, însă, Rusia s-ar putea să nu câștige acest război. După părerea mea, „câștigătorul” va fi transformarea energetică: vulnerabilitatea exprimată de petrol, împreună cu riscul climatic perceput, împing către un nou model de economie care să acorde mai mult spațiu surselor regenerabile, digitale și gazului ca stabilizator. Cu toate acestea, prețul scăzut al petrolului nu este competitiv cu noul model. Se deschide o oportunitate istorică atât pentru Europa, cât și pentru Italia, bine poziționată în aceste sectoare; noile servicii conectate la surse regenerabile, care astăzi pot părea de nișă, vor deveni esențiale pentru noul model energetic. Este vorba de construirea unei strategii industriale sistemice și pe termen lung în țară”.
Există speranțe imediate că actualul cutremur va duce la o scădere a prețului facturilor la combustibil și energie electrică?
Scăderea prețurilor este cu siguranță pozitivă pentru cei care importă petrol, dar se va transfera într-o măsură minimă pe combustibili, având în vedere că peste jumătate din prețul final este absorbit de accize – dintre care unele sunt sincer folclorice precum reziduurile din Războiul abisinian sau criza de la Suez - pe lângă TVA. Pentru factura de energie electrica exista o mica posibilitate de trecere la extratarife dar si in acest caz materia prima reprezinta 30% din pret intrucat, pe langa taxe, aici ponderea mai mare este a stimulentelor, a sistemului. taxe”.
CITESTE ENGLISH VERSION A INTERVIULUI
