O serie de intervenții în normele TVA ca bază a unei manevre ample de recuperare a veniturilor din evaziune fiscală, care ar putea permite o reducere semnificativă, până la 59 de miliarde de euro pe an, a nivelurilor de impozitare. Aceasta este rețeta elaborată de Fundația Nens. La baza interventiilor, prelungirea taxei inverse.
Cifrele implicate sunt substanțiale: potrivit unui studiu al Fundației Nens (nouă economie, nouă societate), animat de Pierluigi Bersani și Vincenzo Visco, doar în sectorul TVA, evaziunea fiscală s-ar ridica la aproximativ 40 de miliarde de euro pe an, dacă compară TVA-ul teoretic cu TVA-ul declarat utilizând datele din conturile naționale. Nu numai atât, dar numeroasele forme de evaziune fiscală își au efectele și asupra bazelor impozabile ale Irapului și impozitelor directe. O acțiune eficientă de combatere a evaziunii de TVA, așadar, ar putea produce o recuperare a veniturilor totale, având în vedere și alte taxe, pe care Fundația Nens le estimează la aproape 59 de miliarde de euro pe an. O recuperare a veniturilor de această amploare, arată studiul Fundației Nens, ar risca în mod paradoxal să aibă un impact negativ asupra economiei naționale, dacă nu ar fi însoțită de redistribuirea imediată a impozitelor recuperate, cu o reducere la fel de drastică a fiscalității, pentru a da o viață nouă sistemului economic și social al țării.
Fenomenul de evaziune fiscală este prea complex și profund pentru a fi eradicat exclusiv prin activități de control și evaluare, dar necesită o strategie de contrast mai articulată. Evaziunea fiscală trebuie prevenită, mai degrabă decât combătută, în primul rând acționând asupra regulilor jocului prin măsuri legislative și procedurale, care interferează în mod țintit cu însăși mecanismele evaziunii; precum și utilizarea instrumentelor tehnologice care o fac mai dificil de implementat și mai ușor de identificat, fără ca acest lucru să implice vreo povară pentru cei care plătesc deja în mod regulat taxe.
Fundația Nens indică care sunt principalele canale prin care are loc evaziunea fiscală: declarația omisă de TVA la consum, declarația omisă de livrări intermediare facturate, facturarea/declararea livrărilor intermediare de bunuri nedeductibile omise, facturarea falsă, utilizarea instrumentală a ratelor. Iată, deci, care ar fi măsurile utile pentru a contrasta aceste fenomene și a obține cel mai mare venit considerat recuperabil.
Adoptarea unei cote unice de TVA. Cota unică poate fi stabilită astfel încât să rămână neschimbată povara fiscală globală, dar cu avantajul recuperării evaziunii datorată utilizării instrumentale a cotelor. O cale intermediară ar consta în lăsarea în vigoare a cotei reduse doar pentru produsele alimentare sau reședința principală.
Aplicarea cursului ordinar la schimburile intermediare. Întrucât procentul de evaziune la vânzările pentru consum final este mult mai mare decât cel de la bursele intermediare, prin deplasarea impozitării către acestea din urmă, prin majorarea cotei intermediare, se obține o reducere a evaziunii globale. În mod alternativ, metoda „bază analitică pe bază” ar putea fi aplicată vânzărilor către consumul final al comerțului; metoda este deja folosită în sistemul nostru juridic, deși limitată la câteva cazuri specifice (de exemplu, bunuri antice și pachete de călătorie). Pe lângă recuperarea veniturilor, această măsură ar duce la o reducere a creditelor și la eliminarea compensațiilor orizontale false.
Introducerea chitanței electronice. Transmiterea electronică către organele fiscale a sumelor aferente vânzărilor pentru care se eliberează bonul fiscal ar trebui să conducă la o majorare a TVA-ului declarat.
Plata prin card electronic pentru servicii profesionale. Obiectivul este similar cu cel al chitanțelor electronice: să se asigure că sumele încasate din bonurile emise sunt toate declarate de către profesioniști. Mecanismul ar putea funcționa astfel: banca transferă plățile efectuate cu cardul electronic într-un cont curent special pe numele profesionistului (cum se întâmplă în comerț pentru plăți prin POS; contul este legat de un „card de serviciu electronic” cu care comerciantul este obligat să simuleze plata atunci când clientul plătește cu alte mijloace (numerar, cec, transfer bancar); în acest caz banca înregistrează plata, fără a efectua nicio plată (venit = ieșire); banca furnizează o chitanță de plată (chitanța emisă). de către POS), care devine parte integrantă a bonului fiscal emis de profesionist.
Aplicarea „taxării inverse” la operațiunile intermediare. În acest caz, tranzacția impozabilă este cumpărarea, mai degrabă decât vânzarea: cumpărătorul emite factura și se percepe TVA-ul datorat statului. Recuperarea veniturilor este rezultatul a doi factori diferiți: dispariția evaziunii intermediare, din cauza faptului că TVA-ul nu mai circulă; creșterea vânzărilor declarată pentru a menține marja de profit ridicată, nemaifiind posibilă modificarea acesteia cu declarația de cumpărături omise. Dar mai presus de toate, regimul de taxare inversă ar produce efecte pozitive asupra vânzărilor pentru consumul final. Declararea omisă a unei părți din achizițiile autofacturate, pentru a expune o marjă de profit mai credibilă, ar fi verificabilă oficial pornind de la „Liste de clienți și furnizori”.
Pentru a putea aplica taxarea inversă într-un mod generalizat este însă necesară autorizarea UE, pentru care Germania a depus deja o cerere similară. Această împrejurare ar putea conduce la necesitatea de a limita inițial aplicarea noului regim doar la anumite sectoare specifice, precum comerțul cu amănuntul și comerțul cu ridicata.
Introducerea facturării telematice. Ar produce rezultate similare cu taxarea inversă, deși într-o măsură mai mică. Ar fi vorba de introducerea obligației de facturare pentru operațiuni intermediare prin utilizarea unei proceduri computerizate, care are în vedere transmiterea electronică către organele fiscale a informațiilor cuprinse în facturi, pentru a evita omiterea declarației operațiunilor intermediare, atât vânzare ca la cumpărare.
Creditarea directă a TVA-ului perceput de AP la bugetul de stat. Ar fi vorba de ca administrațiile publice să plătească TVA-ul datorat pentru achiziții și investiții direct la un anumit articol de venit al bugetului de stat, mai degrabă decât către furnizorii lor. În consecință, obligația furnizorilor de a avansa (pe bază de angajamente) TVA-ul încă neîncasat (pe bază de numerar) ar dispărea și toate regulile de facilitare introduse pentru amânarea plății la momentul plății ar putea fi anulate.
Potrivit Fundației Nens, dacă sunt implementate pe deplin, aceste măsuri ar putea crește veniturile din TVA, atunci când sunt pe deplin operaționale, cu aproximativ 27 de miliarde de euro. Cu toate acestea, acestea ar avea, de asemenea, consecințe pozitive asupra veniturilor din impozitele directe și Irap, calculate la alte 32 de miliarde în veniturile Irpef, Ires și Irap, atunci când sunt pe deplin operaționale. Fundația Nens notează, însă, că pentru aplicarea acestor inovații sunt necesare anumite autorizații din partea Uniunii Europene.
