„Criză pe Wall Street, Lehman în balanță, Merrill de vânzare și AIG în căutarea banilor”. Așa a titrat Wall Street Journal în șase coloane luni, 15 septembrie 2008. În noaptea dintre duminică și luni a avut loc oficial fapta care a declanșat Marea Criză ale cărei semnale au ajuns deja în 2007 odată cu criza creditelor subprime și care apoi a explodat definitiv cu prăbușirea băncii Lehman Brothers transformând criza financiară într-o criză sistemică, cea mai mare de la cea din 29, și apoi deschizând calea recesiunii.
Falimentul băncii Lehman Brothers, una dintre cele mai mari din Statele Unite, a fost pe cât de brusc, pe atât de devastator.
În urmă cu exact unsprezece ani, banca înființată în 1850 de o familie de negustori de vite emigrată din Germania și-a anunțat intenția de a face uz de Capitolul 11 din Codul Falimentului din SUA, adică procedura care se pune în aplicare în caz de faliment. Lehman Brothers a ridicat cortina celui mai mare faliment din istoria SUA (depășit recordul anterior WorldCom în 2002, anunțând datorii bancare de 613 miliarde de dolari, obligațiuni de 155 miliarde și active în valoare de 639 miliarde.
În acea zi, înainte de a fi suspendate, acțiunile Lehman Brothers au scăzut cu 80% în faza de pre-deschidere a Bursei din New York, iar indicele Dow Jones a închis sesiunea acelei luni negre în scădere cu 500 de puncte, realizând cea mai mare cădere de la cea care a urmat atentatele din 11 septembrie 2001. Cei 26.000 de angajați ai băncii (dintre care 6.000 în Europa și 140 în Italia, între Roma și Milano) și-au pierdut instantaneu locurile de muncă, iar imaginile angajaților care părăsesc biroul din New York cu cutii sunt încă gravate în memoria colectivă.
Richard Fuld, președinte și director al Lehman, care prezentase de ceva vreme bilanţuri false iar în ultimii zece ani plătise 300.000 de dolari congresmenilor și senatorilor americani pentru a-i mitui, a fost imediat investigat de alți congresmeni însuși, dar nu de justiție, și a început propria lui afacere nouă. În general, mulți dintre autorii crackului au fost achitați sau nici măcar nu au fost judecați, iar unii dintre ei au reușit să obțină ulterior și alte poziții bancare importante.
Abia pe 6 martie 2012, la 1.268 de zile după crack, Lehman Brothers Holdings a părăsit capitolul 11, sau de la 639 de miliarde de dolari în administrare judiciară. Compania a început să ramburseze creditorii din 17 aprilie, închizând astfel capitolul început pe 15 septembrie 2008, când Lehman s-a prăbușit, declanșând criza financiară globală. În această fază s-au distribuit către creditori doar aproximativ 65 de miliarde de dolari, față de cereri de peste 300 de miliarde.
Valul lung al Marii Crize, mai întâi financiar și apoi economic, a ajuns evident și în Europa. În Italia, în 2009, PIB-ul a scăzut cu peste 3% și numai zece ani mai târziu, cu greu produsul intern brut italian a reușit să revină la nivelurile de dinainte de criză. Mai multe bănci europene au intrat în dificultăți severe și au fost necesare planuri de salvare naționale sau continentale în unele cazuri pentru a evita un alt șoc pe piețe. Dar lecția lui Lehman și-a lăsat amprenta.
