Situația din Roma se prăbușește. La problemele binecunoscute ale transportului și colectării deșeurilor, ale căror responsabilități trebuie căutate nu numai în actuala junta, trebuie adăugată deteriorarea gravă a ordinii publice în unele zone ale orașului; Asistența socială locală nu poate face față situației de urgență a celor aproximativ 15.000 de persoane fără adăpost, estimate de Caritas. In aceasta situatie Declarațiile blânde ale lui Zingaretti cu privire la demisia primarului Virginia Raggi par inspirate să nu stârnească o controversă în care nici el, în calitate de Președinte al Regiunii și întâi al Provinciei, și PD, care în diferitele sale mutații a condus orașul timp de vreo douăzeci de ani din ultimii treizeci, nu ar fi scutiți de critici.
Curios de gravă atunci declarația lui, de asemenea, evident inspirată dintr-o politică de liniștire față de cele 5 stele, care nu pot fi folosite ca centrale de transformare a deșeurilor în energie deoarece directivele europene ar impune dezafectare a sistemelor; afirmație vădit falsă întrucât directivele impun închiderea (pentru 2030) doar pentru centralele vechi și neconforme. În timp ce Zingaretti dă greș, paginile de știri arată ca un buletin de război.
În acest context politic, discuția despre viitorul Romei pe care Camera de Comerț a încercat să o deschidă în urmă cu câteva săptămâni și la care a participat și Președintele Republicii, cu o atenție neobișnuită, dar revelatoare la gravitatea situației, nu pare să fi lăsat un număr mare de urmăritori. Pe de altă parte, problemele sunt de o asemenea dimensiune, o sferă atât de complicată între deservicii publice, starea comatoasă a administrației, neîncrederea în cetăţeni şi starea de stagnare a economiei romane că pentru un politician să se expună este un adevărat pariu. Din acest punct de vedere, primarul pare să conducă și ne întrebăm care vor fi „ideile despre viitorul orașului” asupra cărora se va desfășura campania electorală în 15 luni.
În special, situația economică a orașului trece printr-o transformare către serviciile unui „sector terțiar care este orice altceva decât avansat”: între 2012 și 2017 a avut loc o explozie a microîntreprinderilor în sectoare cu valoare adăugată scăzută, destinate de obicei turismului, precum restaurante (+17%) și proprietarii (+230%); la sfârșitul anului 2017, ponderea companiilor care își desfășoară activitatea în comerțul cu ridicata și cu amănuntul (21,1%), în construcții (8,9%), în servicii de cazare și restaurante (7,3%), acoperea un total de aproape 40% din afacerile romane și 25% în ceea ce privește angajații. În întregime, rezistența în fața crizei s-a dovedit limitată: comparativ cu 2008, Provincia Roma a înregistrat o creștere a valorii adăugate de 2016% în 2,7; Milano cu 10,8%.
Mai mult, un număr tot mai mare de persoane, în ciuda vârstei deplină de muncă, renunță la căutarea unui loc de muncă, predându-se unei condiții de inactivitate; împreună cu cei care caută activ un loc de muncă, se ridică la aproximativ 352 de oameni în Roma: un oraș în interiorul unui oraș. O situație gravă și nu sunt prea multe idei sau proiecte în jur despre cum să revitalizeze economia romană.
În ceea ce privește ceea ce afectează viața de zi cu zi a cetățenilor (în măsura în care celebra demisie a romanilor nu s-a stins în mare măsură) – transportul și risipa – ar fi nevoie urgentă de o reflecție asupra designului centralizat bazat pe marile companii municipale care și-a arătat toate limitele. Cele două firme municipalizate sunt centre de cumpărare de dimensiuni notabile, în care corupția și practicile rele pot pândi cu ușurință; amenințarea concurenței nu operează niciodată, posibilitatea ca concesiunile de servicii să nu fie reînnoite.
Ei rămân purtători ai unui conflict de interese foarte puternic: actionarul societatilor municipale (primarul) este ales si de angajatii acelorasi societati municipale. A constituţie circumscripție deloc neglijabilă (24.000 de alegători) care riscă să blocheze orice alegere inovatoare care vizează mai puțină politizare a managementului companiei. Chiar și în gestionarea deșeurilor, o separare a funcției de curățare stradală (așa-numita măturare) mai degrabă decât colectarea ar putea merge în direcția reducerii prezenței publice directe și a dezvoltării. verificarea si echilibrarea în cadrul lanțului de aprovizionare.
În acest sector însă, problema decisivă este reprezentată deostilitatea față de stațiile de epurare din partea cetățenilor afectați de amplasarea stațiilor, ostilitate combătută dacă nu încurajată de diferitele forțe politice care au îndrumat Regiunea și Municipiul în loc să fie guvernate prin forme participative adecvate care să orienteze sensibilitatea cetățenilor într-un alt mod. Un management diferit al comunicării și participării ar scădea ostilitatea față de instalaţia de valorificare a deşeurilor a cărei construcţie reprezintă o condiţie necesară chiar dacă nu este suficient pentru soluţionarea problemei deşeurilor de la Roma.
În cele din urmă, există ideea de revizuirea aranjamentelor instituționale, a intrat în dezbatere după declarațiile recente ale premierului în discursul de inaugurare a celui de-al doilea guvern al său. Se discută în jurul ipotezei desființării Municipiului – „o instituție prea mare și prea mică” – a întăririi Municipiului Mitropolitan și a transformării municipiilor în Municipi sau, într-o versiune mai radicală, ipoteza atribuirii Municipiului Mitropolitan a competențelor. a „Regiunii Capitalei”. Dar ce sectoare de intervenție publică ar trebui să fie afectate de noua articulare a autorităților locale? Și cum să reorganizăm împărțirea responsabilităților între mașina municipală și agenții (cum ar fi „Resurse pentru Roma”)? Calibrarea acestor aspecte pare decisivă.
Pe de altă parte, este evident riscul unei evaluări în întregime politice, unde cel mai important factor este doar cum și cui este redistribuită puterea, în timp ce se neglijează principiul că administrația este și o mașină organizațională care trebuie ghidată cu logici organizaționale. Pe de altă parte, nicio reformă instituţională nu este destinată să aibă efecte semnificative dacă administraţia municipală nu este reformată şi întinerită. Dacă birocrația este inadecvată - și toate evenimentele din ultimii ani, de la afacerea Mafia Capitale la cea a fostului șef de personal al Municipiului până la cea a stadionului romilor, constituie dovezi în acest sens greu de infirmat - este aproape imposibil să pună în aplicare reformele de care are nevoie orașul sau să realizeze acele sarcini de control și monitorizare la care o implicare a persoanelor private – la care este de neconceput să renunțe total – le impune.
După cum puteți vedea, catalogul, parțial și provizoriu, este în orice caz foarte extins. Riscul ca aceasta să fie o carte de vis, substanțial.
