„De ce nu se face nimic în fața unui dezastru atât de evident?” El a intrebat Richard Magi, deputat al Partidului Radical și promotor în cadrul comisiei „Să mobilizăm Roma” al referendum care va avea loc în capitală Duminică 11 noiembrie privind licitația serviciului de transport.
Transportul public capitolin este acum gestionat de Atac, companie controlată 100% de Municipiul Roma cu datorii de 1,3 miliarde, pentru care administrația condusă de Virginia Raggi a solicitat și a obținut procedura de aranjare cu creditorii, considerată singura modalitate de evitare a falimentului. „Astăzi, însă, modul în care este gestionată compania urmărește doar să o mențină în picioare, nu să îmbunătățească serviciul”, explică Magi. Un serviciu care a fost deseori în centrul controverselor în ultimele luni din cauza autobuzelor care au luat foc, a călătoriilor ratate, a vehiculelor vechi și a vehiculelor supuse unei întrețineri proaste.
Potrivit susținătorilor lui Da, există o singură modalitate de a rezolva haosul care a caracterizat transportul local al Romei de ani de zile și este de a concura pentru serviciu si in acelasi timp favorizeaza deschiderea la formele neprogramate de transport public colectiv. Acestea sunt, pe de altă parte, cele două întrebări la care cetăţenii vor fi rugaţi să răspundă duminică.
Pentru a cântări însă rezultatul consultării, nu vor exista doar răspunsuri de la romani - care vor trebui să aleagă între Da și Nu - ci și prezența la vot: cu cât mai puțini oameni vor vota, cu atât va fi mai ușor să ignorăm rezultatul acestui referendum.
FIRSTonline i-a cerut lui Riccardo Magi să aprofundeze în „motivele lui Da” și mai ales să răspundă celor care par a fi preocupările cetățenilor cu privire la rezultatul votului.
Onorabile Magi, ce v-a determinat să promovați acest referendum?
„Ne-am pus o întrebare despre transportul public: de ce nu se face nimic în fața unui dezastru atât de evident? Transportul public care nu funcționează într-o metropolă are un impact devastator asupra calității vieții cetățenilor și, de asemenea, atrage o serie de nenumărate consecințe. Roma este un oraș neatractiv pentru activități productive, un oraș paralizat, un oraș în care durează ore întregi să faci orice, ca să nu mai vorbim de poluare și de calitatea aerului pe care îl respirăm. Anul trecut am avut din nou recordul accidentelor rutiere.
Toate acestea fac ca traiul in Roma sa para un sacrificiu, cu exceptia cazului in care locuiesti in acele putine zone privilegiate deservite de metrou.
Prin acest referendum vrem să atacăm partea de management a problemei, care este cea principală, modul în care Primăria încredințează serviciul. Lăsând deoparte situația financiară a Atac, ideea este că firma nu respectă contractul de servicii. Și o face în mod repetat. În fața acestei realități, însă, administrația municipală nu face nimic. Sau mai bine zis, cand face ceva, cand aplica penalitati de exemplu, acestea nu au efect pentru ca evident pentru Municipalitate, a aplica penalitati la Atac inseamna a le aplica si ei. Cu toate acestea se crede că custodia în casă este cea mai eficientă și mai ieftină modalitate de a efectua serviciul.
Nu dăm vina doar pe actuala administrație pentru această realitate. Este evident că situația în care se află Atac, care în anumite privințe este irecuperabilă, a fost posibilă doar datorită unei laxe care a durat mulți ani. Trebuie să recunoaștem însă că modul în care este administrată astăzi compania are drept scop doar menținerea structurii în picioare, nu oferirea unui serviciu. Și asta, ca cetățeni, ne enervează”.
Mulți văd însă în acest referendum doar o modalitate care va duce la privatizarea serviciului de transport public local cu o creștere consecutivă a prețului biletelor. Dumneavoastră, pe de altă parte, susțineți că pariați pe liberalizare. Există într-adevăr o diferență?
„Desigur, din punct de vedere tehnic este o liberalizare pentru că privatizarea se referă la natura unei entități. Cu acest referendum nu avem de-a face cu firma, publică sau privată, care trebuie să gestioneze serviciul, ci cu modul în care Primăria îl încredințează.
În prezent serviciul este încredințat în casă, adică Municipiul o încredințează unei firme pe care o controlează 100 la sută. În schimb, dorim ca acesta să o încredințeze printr-o licitație la care poate participa oricine și deci entități private, dar și entități publice”.
Deci, în mod paradoxal, și Atac ar putea participa?
„Da, ar putea participa și Atac, dar după ce și-a revenit și s-a restructurat complet. Sau Atac ar putea deveni agenția Municipalității care controlează cine câștigă licitația, organismul care are sarcina de a programa și controla serviciul. Tot din acest motiv este o chestiune de liberalizare în toate scopurile și nu de privatizare.
Credem că ceea ce ar trebui să le pese cetățenilor este protejarea funcțiilor publice. Funcțiile publice nu privesc proprietatea companiei, ci respectul a ceea ce prevede contractul de servicii. Astăzi nu se întâmplă acest lucru cu Atac și îmi pare rău că toți cei care sunt preocupați de privatizare nu iau în considerare faptul că o companie publică 100 la sută scrie în planul său industrial că nu va parcurge numărul de kilometri pe care trebuie să-l facă până la contract de servicii".
[smiling_video id="67431″]
[/smiling_video]
Așa cum v-am întrebat anterior, utilizatorii sunt și ei îngrijorați de posibila creștere a prețului biletelor...
„O spun imediat: vrem ca prețul să fie menținut la un nivel scăzut și concesii pentru anumite categorii de cetățeni.
Având în vedere acest lucru, ceea ce puțină lume știe este că astăzi costul călătoriei cu autobuzele, metrourile și trenurile nu este de un euro și cincizeci, adică nu corespunde doar prețului biletului, ci ajunge chiar și la 6-7 euro pe cursă. . Aceasta înseamnă că la euro și cincizeci pe care îi plătim de fiecare dată când cumpărăm un bilet trebuie să mai adăugăm încă 5 care echivalează cu partea din cost care se percepe impozitului general prin impozite. La sfarsitul anului, pentru un serviciu care nu merge, fiecare dintre noi platim in jur de 160 de euro.
În ceea ce ne privește, chiar dacă licitația este câștigată de o firmă privată, Primăria va decide totuși atât prețul biletului, cât și suma de bani publici care trebuie plătită. Deci va fi în continuare Primăria să aleagă suma”.
Mai exact, dacă Da ar câștiga, ce s-ar întâmpla cu Roma? Care vor fi schimbările?
„Ar sosi un semnal foarte puternic de discontinuitate, un semnal politic lansat de jos, popular, față de un context paralizat și foarte fragil precum cel al capitalei. Junta Raggi, care a ajuns acum la mijlocul mandatului, continuă să dea vina pe administrațiile anterioare pentru tot ce este în neregulă cu Roma. Suntem printre cei care au acuzat cu adevărat administrațiile anterioare pentru proasta conducere și incapacitatea de a guverna acest oraș. De asemenea, este adevărat însă că la doi ani și jumătate de la alegerea acestei junte ar trebui să începem să vedem niște efecte pozitive, ar trebui să fie clar că administrația a luat calea cea bună care va duce la reforme reale și în schimb ceea ce vedem este doar paralizie.
Revenind la fondul întrebării, dacă Da va câștiga, există un indiciu clar al voinței cetățenilor de a reforma modelul de furnizare a serviciului de transport public. De asemenea, vreau să subliniez că pentru noi adevărata provocare este aceea a participării. Suntem destul de încrezători că Da va câștiga, ideea este câți oameni vor merge la vot”.
Apropo de prezență la vot, este sau nu cvorum?
„Cvorumul este un alt galben pentru că junta Raggi a reușit să creeze confuzie chiar și în privința regulilor, schimbându-le în cursă. Pentru neinițiați, în ianuarie anul trecut, în aceeași zi în care s-a convocat referendumul pentru prima dată pe care o alesese primarul, cea din iunie (amânată ulterior din cauza alegerilor din Primărie, ed.), Statutul Romilor Capitale a fost modificat prin eliminarea cvorumului de la referendum. Deci, în opinia noastră, nu este cvorum pentru că se aplică noul Statut. Totuși, conform interpretării date de Municipalitate, acesta ar trebui să fie ultimul referendum din istorie cu cvorum. După al nostru, pragul minim nu va mai exista.
Acest lucru îi face pe mulți să zâmbească, dar în realitate reprezintă doar unul dintre multele obstacole care au fost puse în calea participării populare. Deja la momentul strângerii semnăturilor, când i-am cerut primarului Raggi să delege funcționari municipali pentru autentificarea semnăturilor, ea a răspuns să ne plătească singuri autentificatorii. Așa am făcut, susținând costul cu autofinanțare. După convocarea referendumului, s-a creat haosul de cvorum pe care tocmai l-am menționat. La toate acestea trebuie adăugată și lipsa de informare a cetățenilor. Nici astăzi mulți nu știu că duminică mergem la vot, cei care știu nu știu unde o pot face și așa mai departe”.
Vrei să-mi spui că orașul nu a făcut suficient pentru a informa cetățenii?
„În această situație există o responsabilitate a Municipiului, pentru că primarul nu s-a comportat ca un primar care își informează cetățenii, indiferent cum gândesc ei. Cetățenii pot decide să voteze Da sau Nu, dar trebuie să fie bine informați de către administrație. Ei trebuie să știe că pe 11 noiembrie are loc referendum, că obiectul acestui referendum este transportul public local și că întrebările se referă la licitarea serviciului și deschiderea acestuia către forme neprogramate de transport public colectiv”.
Nu s-a făcut asta, în opinia dumneavoastră?
„Primarul s-a comportat ca o comisie de abținere, ca și comisiile antireferendum prin excelență, cei care vor să deraieze o consultare neinformand oamenii sau spunând să nu meargă la vot”.
Cu toate acestea, primarul Raggi nu s-a exprimat oficial în favoarea Da sau Nu...
„În realitate, poziția ei a fost clară de la început pentru că atunci când ne-am ocupat de strângerea semnăturilor, primarul Raggi se exprimase spunând „cetățenii au votat deja acest referendum când m-au votat pe mine”. Declarații care nu reprezintă tocmai expresia și sentimentul maxim la referendum, mai ales dacă sunt făcute de cei care ne amintesc zi de zi că sunt în favoarea democrației directe și a participării cetățenești”.
Să revenim la previziuni. În cazul unei victorii cu Da și cu o prezență mare la vot, ar putea Giunta să ignore rezultatul acestei consultări? Din punct de vedere legislativ o poate face, în condițiile în care este un referendum consultativ, dar politic?
„Nu în opinia noastră, ar fi un lucru foarte grav. Este clar că dacă da câștigă, cetățenii așteaptă un răspuns de la cei care guvernează în acest moment. Printre altele, începerea pregătirii unei licitații precum cea pe care o dorim, durează ceva timp, așa că între timp serviciul ar continua așa cum este, dar măcar cetățenii se vor afla în fața unei speranțe de îmbunătățire care astăzi, având în vedere Condiții Atac, nu există”.
Ar trebui și politica națională să ia în considerare acest lucru? Ai vorbit mai devreme despre semnale, ar fi un semnal și pentru cele mai înalte niveluri?
"Cu siguranță, da. Credem că este un meci național. Este un referendum care se află în centrul interesului politic național, nu doar pentru că privește Capitala, ci pentru că pune o problemă importantă, aceea a relației dintre sectorul public și cel privat, într-un moment în care ne confruntăm cu o Guvern care, în schimb, ar dori să renaționalizeze totul. Alitalia poate fi doar unul dintre multele exemple ale acestei voințe. Ceea ce guvernul nu înțelege este că întrebarea nu ar trebui să fie dacă să naționalizeze sau nu companiile. Ideea este capacitatea publicului de a controla și reglementa sectoarele economice, nu de a îndeplini direct sarcini. Și pentru că atunci când companiile le desfășoară de multe ori și de bunăvoie se transformă în cărucioare de patronat și întotdeauna cetățenii sunt cei care pierd, atât din punct de vedere al costurilor, cât și al calității serviciului”.
