Luni trecută, seara târziu, textul noii Scheme a ajuns înaintea RAI Acord de serviciu între Ministerul Întreprinderilor și Made in Italy și Rai pentru perioada 2023-2028 pentru ca parlamentarii să își poată exprima opinia obligatorie, dar neobligatorie.
Contract de servicii Rai: pentru că este strategic
Este un document de o importanță strategică absolută pentru viitorul Serviciul Public de Radio și Televiziune al țării noastre și se plasează și în perspectiva directă a reînnoirii Acordului pe zece ani dintre Stat și RAI programat pentru 2027. Contractul de Servicii, care a fost creat tocmai ca dispozitiv de reglementare suplimentar la Acord, ar trebui să definească pe deplin termenii specifici ai „misiunii” Serviciului Public în contextul unei piețe audiovizuale în continuă evoluție.
Negocierea acestui document a început anul trecut aproape de expirarea celui precedent, stabilit pentru 2022, iar apoi s-a prelungit până la 30 septembrie viitor. Subiectele interesate formal și direct de dezbatere sunt: Ministerul competent (MiMit), AgCom și Autoritatea de Supraveghere RAI. Etapele avute în vedere sunt: Consiliul de Miniștri aprobă liniile directoare (act de îndrumare din 18 mai 2022); definirea „orientărilor” de către AgCom (Rezoluția 266 din iulie 2022); aprobarea schemei comune între MiMit și Rai și, în final, trecerea la Supraveghere unde acum se deschide dezbaterea politică și apoi se ajunge la o versiune definitivă care ar trebui aprobată până pe 30 septembrie.
Contractul de servicii Rai: ce s-a schimbat
Noul Contract are arhitecturi de sistem substanțiale și diferite față de cel precedent. În primul rând, un element reiese imediat clar deja din Premisă (lipsă anterior în Contractul anterior) și este introducerea mult discutatului KPI (indicatori cheie de performanță) care, pentru prima dată, apar explicit într-un contract de servicii publice de acest fel. La pct. 5.c se precizează că Ministerul și RAI consideră că este necesar mai întâi „în conformitate cu resursele economice publice care decurg din taxa de licență” și apoi „... să se asigure o mai mare consecvență a obligațiilor asumate în contractul de prestări servicii, în special prin introducerea unor obiective măsurabile precum și consolidarea metodelor, instrumentelor și organelor de verificare a implementării obiectivelor menționate anterior”.
Subiectul este complex și delicat, fie și doar pentru că are legătură directă cu ceea ce se discută în prezent pe tema viitorul canonului, suma sa și modul de colectare. După cum se știe, ei coexistă în cadrul guvernului Meloni pareri foarte contradictorii între cei care ar dori să o desființeze complet (Liga) și cei care chiar o consideră scăzută față de ce se plătește în restul Europei. Cert este că introducerea KPI-urilor în acest Contract prezintă un risc potențial perturbator pentru viitorul RAI: cum sunt identificați, cine ar trebui să fie persoana responsabilă cu definirea „măsurării” lor și cu ce criterii și ce s-ar întâmpla în caz de neplata? Întrebări complexe la care proiectul de schemă nu oferă niciun răspuns. Dar ceea ce marchează diferența nu numai în ceea ce privește contractul anterior, ci în însăși natura documentului este logica schimb de performanță adică o modificare a obligațiilor se plătește sub formă de taxă. Cu alte cuvinte, ar putea presupune o schemă care, în rezumat și paradoxal, ar putea semăna cu „Stimate cetățean, Statul îți va garanta sănătate, educație, servicii sociale etc. numai dacă te comporți bine”, fără a preciza apoi în ce constă comportamentul virtuos. de. . Premisa Contractului prevede că acest lucru poate avea loc prin a nivelul „adecvat” de calitate al serviciului prestat. Ce se înțelege prin „adecvat” nu se știe.
Rai devine o companie de media digitală
Al doilea element de mare importanță se referă la art. 3, unde vorbim despre Companie de media digitală . Citim că „RAI se angajează să finalizeze transformarea de la radiodifuzor în companie de media digitală…”. Cei doi termeni nu par a fi interpretați corect: în primul rând, natura primordială a RAI sau „emițător de serviciu public” și apoi „companie de media digitală” nu este specificată, în măsura în care este cunoscută literatura de specialitate și în măsura în care ceilalţi radiodifuzori sunt preocupaţi.europenii pot fi definiţi ca atare. De altfel, mult-citatul BBC a fost primul care a evitat să fie asimilat unui concept de acest fel care presupune o logică de piață (profituri etc.) foarte diferită de o logică substanțială a finanțării și serviciului public. Este interesant de citit ce este raportat de site-ul „Investopedia”, care scrie „Cum fac bani companiile media? Companiile media câștigă în principal bani din reclame și abonamente plătite. Alți factori de venituri includ serviciile de internet, divertismentul filmat și licențierea”. Acesta este cu totul altceva decât RAI și modelul de finanțare prevăzut de lege (taxa de licență).
În cele din urmă, notația „design” cea mai radicală și fundamentală. Acolo unde în contractul anterior obligațiile specifice erau enumerate detaliat și pe larg în 7 pagini la art. 25 (unde au fost incluse toate cunoștințele referitoare la televiziune, radio, oferta dedicată, informații (inclusiv pasajul care a stârnit atâtea controverse despre „jurnalismul de investigație” care a dispărut acum în noul text), industria audiovizualului, minorii etc. acum toate aceasta este retrogradată la prima dintre „anexele” de doar două pagini care, de altfel, este precizată la art.25 care, deși constituie parte integrantă a contractului „... nu sunt supuse publicării în Monitorul Oficial al Republicii Italiene”. Cu alte cuvinte, pe scurt, ceea ce înainte erau obligațiile specifice acoperite de Contract devin acum opțiuni private, fără control și fără controlori.
Contractul de servicii Rai: spre o lungă dezbatere
Există un sentiment puternic că parlamentarii vor avea multe de discutat și explorat. Și nu numai ei: a comunicat de presă al jurnaliştilor Rai unde scrie: „O altă problemă adusă la cunoștința Comisiei este anularea totală în noul contract a articolului care angajează societatea la punerea în valoare a activelor vitrinelor Rai; Comisarilor „s-a spus și surpriza sindicatului jurnaliștilor de a nu citi în text nicio referire la Constituția Italiei care să cuprindă valorile care inspiră serviciul public”. În final, „s-a acordat o atenție deosebită problemei resurselor, cu referire la taxa de licență care trebuie să garanteze resurse financiare certe și pe termen lung pentru Rai”.
