Sute de morți, mulți dintre ei civili, și sute de mii de persoane strămutate, adică preludiul unei adevărate urgențe umanitare care va fi rezolvată doar parțial cu încetare a focului convenit ieri între Turcia și SUA (și pe care Ankara a definit-o doar ca o „pauză”): evaluarea atacului armatei turce din fâșie de pământ din nordul Siriei care până la 6 octombrie a fost condusă de trupele americane iar acolo unde locuiește poporul kurd (protagonist al bătăliei – câștigată până acum – împotriva Statului Islamic), este deja dramatic. De luni de zile, președintele Recep Tayyip Erdogan adăpostise ideea de a ocupa acel teritoriu pentru a reloca peste 3 milioane de refugiați sirieni: o mișcare care va crea și mai multe ravagii într-o zonă deja foarte fierbinte a Orientului Mijlociu, deschizând calea pentru revenirea organizației teroriste Isis.
În toate acestea, comunitatea internațională încearcă să ia o poziție puternică: în timp ce președintele Donald Trump lasă zona în voia soartei sale, UE se unește pentru a condamna Erdogan și multe țări, inclusiv Italia (dintre care Turcia este al treilea importator de arme, cu comenzi de 360 de milioane de euro doar în 2018) și-au anunțat intenția de a întrerupe relațiile comerciale de tip militar cu Ankara. Dacă acest lucru va fi suficient și care sunt scenariile viitoare în Siria, am întrebat Lia Quartapelle, lider de grup al Partidului Democrat în Comisia de Afaceri Externe a Camerei și cercetător al think tank-ului de studii de politică internațională ISPI.
Onorabil deputat, cum apreciați acordul încheiat între SUA și Turcia pentru încetarea focului în Siria?
„Să vedem dacă rezistă. Dacă ar fi înființată o misiune de interpunere pe modelul Libanului în 2006, cred că Europa trebuie să-și joace rolul”.
Între timp, Italia a ordonat deja un blocare a vânzării de arme către Turcia: ce se întâmplă acum și cât de eficientă va fi această măsură în izolarea lui Erdogan?
„Se desfășoară o anchetă de către minister pentru rezilierea tuturor contractelor, inclusiv a celor existente, cu respectarea legii nr. 185 din 1990 conform căreia țării noastre i se interzice vânzarea de arme către țările care declară război. Este un prim semnal important și știm că simbolurile contează foarte mult în politica externă”.
Cu toate acestea, mulți vor spune că între timp le-am vândut deja armele...
„Dacă nu le-ar fi cumpărat de la noi, le-ar fi cumpărat de la alții. Acum două lucruri sunt importante: încetarea imediată a contractelor existente, odată ce au fost verificate condițiile de retragere (ceea ce ar putea implica penalități), și întreruperea misiunii internaționale Active Fence, care era menită să protejeze granița de sud a Turciei de ataca sirianul si care acum evident nu mai are un motiv sa existe”.
Se vorbește și despre posibile sancțiuni economice, în timp ce președintele Parlamentului European David Sassoli a cerut ca discuția privind intrarea Turciei în UE să fie oprită imediat. Ce crezi?
„Prefer sancțiunile militare decât sancțiunile economice. Zilele acestea se vorbește și despre boicotarea produselor turcești, dar nu are sens: Turcia nu este doar Erdogan, sunt multe lucruri, sunt și oponenți ai regimului printre antreprenori. Din același motiv, nu sunt de acord cu oprirea procesului de integrare a Ankarei în UE: opoziția turcă este pro-europeană și astfel am ajunge să închidem ușa oponenților lui Erdogan, care în schimb trebuie susținuți. Mai degrabă aș deschide o discuție serioasă în cadrul NATO, pentru a lua măsuri împotriva Turciei”.
Erdogan a amenințat UE că își va deschide granițele și că va permite a peste 3 milioane de refugiați sirieni să intre pe continentul nostru...
„Refugiații sunt un pretext, ei nu au fost niciodată adevărata problemă. De altfel, până acum câteva luni, Erdogan a vrut să-i dea și cetățenia turcă, în schimbul unor voturi pentru a-și spori consensul”.
Este posibilă o intervenție militară a comunității internaționale?
"A caror? Statele Unite tocmai s-au retras, Europa nu a intervenit când ar fi trebuit, doar Rusia rămâne să prezideze zona și să dea o mână de ajutor. Europa a ratat ocazia în urmă cu câteva luni, când Trump însuși i-a cerut să staționeze trupe în nordul Siriei: ar fi trebuit să o facem, retrospectiv ar fi trebuit să spunem da de 100.000 de ori. Președintele american a întrebat și Italia, dar eram în zorii crizei guvernamentale: în calitate de deputat, am pus și o întrebare parlamentară, care însă s-a terminat în nimic. Atunci eram în opoziție, dar dacă discuția ar fi luat loc, Partidul Democrat ar fi trebuit să-și dea acordul, după părerea mea”.
Este suficient, în opinia dumneavoastră, angajamentul Europei și Italiei?
„Ceea ce se face este un prim pas bun, din păcate nu există instrumente pentru a face mai mult: în Europa nu există nici măcar o armată comună”.
Acum ce se întâmplă în Siria? Există riscul ca ISIS să se întoarcă?
„Riscul ca Isis să se reorganizeze este foarte pronunțat. Pe teritoriul kurd sunt 12.000 de prizonieri ai Statului Islamic și, din păcate, nu cred că kurzii mai au mijloacele și posibilitatea de a-i ține la distanță și nici nu cred că aceasta este intenția Turciei. Și apoi există marele semn de întrebare asupra procesului de reconstrucție a Siriei: cum va face, în această situație?”.
Deci Rusia lui Vladimir Putin care iese din această poveste este întărită?
„Da, pentru că Trump și-a retras trupele, îndeplinindu-și promisiunea electorală și în încercarea de a face cu ochiul Turciei și de a izola Iranul, dar făcând asta și-a pierdut credibilitatea față de cei care au fost și ar putea fi încă aliați valoroși în Orientul Mijlociu, cum ar fi kurzi. Acum este puțin probabil ca țările care luptă împotriva terorismului să aibă încredere în Washington și să fie dispuse să lucreze împreună pentru a rezolva problemele care sunt dragi Statelor Unite și lumii occidentale. Vor avea mai ușor încredere în alți aliați, precum Rusia”.
Președintele Sergio Mattarella l-a vizitat pe Trump, presându-l pe președintele SUA și pe probleme internaționale. Cum judeci tonul și conținutul întâlnirii?
„Mattarella a fost foarte bună, foarte curajoasă. El a explicat motivele Italiei în fața unui președinte ale cărui metode sunt cu adevărat fără precedent”.
În timp ce Italia și Europa arată pe bună dreptate cu degetul spre Erdogan, în largul coastei italiene continuă să aibă loc un alt masacru, cel al migranților. Mai multe imagini teribile au sosit zilele trecute: se va schimba abordarea cu noul guvern Giallorossi?
„Da, lucrăm la Libia pentru a vedea cum să rezolvăm problema”.
