Acțiune

National Gallery aduce la Londra ultimul tablou al lui Caravaggio: Martiriul Sfintei Ursula

În noua expoziție Ultimul Caravaggio (18 aprilie – 21 iulie 2024) și Martiriul Sfintei Ursula, 1610, împrumutate cu generozitate de Colecția Intesa Sanpaolo (Gallerie d'Italia – Napoli), vor fi expuse împreună cu o altă lucrare târzie a lui Caravaggio. însuşi, Salomeea cu capul Boteztorului

National Gallery aduce la Londra ultimul tablou al lui Caravaggio: Martiriul Sfintei Ursula

Picturile sale uimitor de originale și încărcate emoțional, cu naturalismul lor intens, iluminarea dramatică și povestirea puternică, au avut un impact de durată asupra artei europene și au rezonat până în zilele noastre. The Martiriul Sfintei Ursula, reatribuit la Caravaggio abia în 1980 în urma descoperirii unei scrisori de arhivă care descrie comisia, reprezintă o ocazie rară de a explora perioada finală a vieții lui Caravaggio. Această scrisoare (Arhiva Statului, Napoli) – expusă în expoziție și prezentată pentru prima dată în Regatul Unit – care a fost trimisă de la Napoli (unde a fost pictată tabloul) la Genova (unde a locuit patronul său, Marcantonio Doria), documente etapele finale ale comisiei de pictură.

„Martiriul Sfintei Ursula” include un autoportret al lui Caravaggio pictat în ultimele luni de viață ale artistului

Trimis din Napoli pe 27 mai, tabloul terminat a ajuns la Genova pe 18 iunie 1610. Câteva săptămâni mai târziu, în iulie 1610, Caravaggio însuși a plecat din Napoli, în speranța că se va întoarce la Roma, unde credea că va fi iertat pentru crima comisă. în 1606, ceea ce l-a obligat să fugă spre sud. A murit la Porto Ercole la 18 iulie 1610, fără să ajungă vreodată la destinație. În Martiriul Sfintei Ursula, Caravaggio se abate de la iconografia tradițională a Sfintei Ursula, unde ea este în general înfățișată doar cu simbolurile martiriului și în compania unuia sau mai multor tovarăși ai ei fecioare. În schimb, el alege să descrie chiar momentul în care sfânta, după ce a refuzat să se căsătorească cu un hun care nu împărtășește credința ei creștină, este lovită de el cu o săgeată. Compoziția strâns decupată conferă scenei un accent dramatic enorm. Întreaga scenă este impregnată de un joc complex de lumini și umbre sau clarobscur, caracteristic picturilor lui Caravaggio. Privitorul se confruntă cu o reprezentare complicată a mâinilor: mâinile vinovate care tocmai au tras săgeata, mâinile Ursulei care îi încadrează rana fatală din piept și mâna privitorului, blocată între cei doi protagoniști doar pentru o clipă prea târziu. Caravaggio include propriul său autoportret în dreapta tabloului, privind neputincios

cometariu