Nu există nicio îndoială că intrarea întinsă a lui Berlusconi a speriat piețele și operatorii financiari: spread-ul a dansat peste 350 aproape toată ziua, iar acțiunile bancare ale Piazza Affari au scăzut cu câteva puncte procentuale.
Dacă retragerea votului de încredere - și demisia pe care Monti a anunțat că intenționează să o dea după adoptarea în Parlament a legii de stabilitate - nu a dus imediat la căderea guvernului, declarațiile lui Alfano de vinerea trecută au fost însă interpretate de internaționalul comunitate ca o neîncredere anunțată față de așa-numita „agenda Monti”.
Și asta îi sperie pe liderii UE și cancelariile zonei euro mai mult decât orice: va continua Italia pe calea reformei începută cu puțin peste un an în urmă de Guvernul profesorilor?
În afara Italiei, nimeni, în afară de președintele Parlamentului European Martin Schulz, a făcut până acum declarații controversate despre revenirea în scenă a fostului premier, mai ales pentru a nu oferi o legătură convenabilă cu populismul antieuropean al lui Berlusconi.
Însă îngrijorarea unei întorsături demagogice și populiste în perspectiva următoarelor alegeri este palpabilă: „Angela Merkel a lucrat întotdeauna optim cu premierul, Mario Monti”, a spus purtătorul de cuvânt al Cancelariei Germane, adăugând că nu a dorit să comenteze tendințele politice interne din Italia.
Comentariul președintelui francez este de asemenea semnificativ Francois Hollande, care l-a descris pe Profesor ca pe un politician care este orice altceva decât în coborâre: „Nu știu ce rol își va alege dar l-am văzut mai degrabă activ, departe de a fi dezarmat”. O declarație care evidențiază cât de mult contribuția lui Monti la redresarea Italiei este considerată un atu fundamental și pentru continuitatea reformelor la nivel european.
Alegerea de a nu comenta dinamica politică internă a fost făcută și de președintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, care într-un interviu acordat Sky TG24 a subliniat importanța pentru Italia să „continue pe calea reformelor structurale și a consolidării bugetare. Alegerile – a spus Barroso – nu trebuie să fie un prilej de amânare a reformelor”.
Astăzi, premierul în funcție se află la Oslo cu ocazia ceremoniei de acordare a Premiului Nobel pentru Pace Uniunii Europene. Și tocmai sub stindardul diplomației și al tonurilor prudențiale s-au succedat numeroasele comentarii făcute de agenții. Mai categoric, în ceea ce privește perspectivele politice din Italia, a fost purtătorul de cuvânt al Ministerului German de Finanțe condus de Wolfgang Schaeuble: „Ne așteptăm ca Italia să respecte pe deplin angajamentele asumate în Europa și în viitor, așa cum au fost convenite, și să continue pe calea reformelor deja întreprinse”, subliniind legătura strânsă dintre evenimentele naționale și dinamica macroeconomică și financiară din pe tot continentul, care și-au arătat în ultimele zile ponderea asupra trendului economiei germane. „Nu prevăzăm o fază de destabilizare în zona euro”, a continuat purtătorul de cuvânt, subliniind implicit modul în care trebuie evitată în mod responsabil o derivă a belpaeților de la Berlin, târâtă de oportunismul dreptei și de izolaționismul în creștere.
„Susiunea morală” germană a găsit un alt megafon de autoritate prin gura lui Joerg Asmussen, membru al comitetului executiv al BCE, care într-un interviu pentru ziarul „Bild” a comentat cum următoarea majoritate parlamentară, de orice culoare ar fi, va trebui să continue calea reformistă în cadrul acordurilor deja încheiate la un nivel supranațional de către executivul Berlusconi și mai ales de către guvernul Monti, care „a făcut multe în scurt timp, recâștigând încrederea investitorilor și urmărind consolidarea fiscală”.
Ministrul german de externe a vorbit și despre Italia, Guido Westerwelle, care, într-un interviu acordat săptămânalului „Der Spiegel”, a declarat că „Italia nu trebuie să se oprească pe calea reformelor acum că a parcurs două treimi din drum”.
Riscul ca politica națională să închidă porțile reformelor este cea mai mare preocupare a continentului în acest moment, întrucât – conchide Westerwelle – „Italia, dar și întreaga Europă, ar cădea din nou într-o nouă fază de turbulență”.
