Berenice Abbott este una dintre cele mai influente figuri din fotografia americană a secolului XX. El și-a dedicat lungă carieră fotografiei, explorând noțiuni de fotografie documentară și realism fotografic. Spre deosebire de pictorialismul lui Alfred Stieglitz, imaginile lui Berenice Abbott sunt reprezentări precise ale lumii reale – vizibile și invizibile – realizate cu acuratețe și precizie științifică.
Născută în Ohio în 1898, ea a abandonat jurnalismul la Universitatea Ohio și s-a mutat la New York pentru a studia sculptura.
La începutul anilor 20 s-a mutat din nou, de data aceasta la Paris, unde s-a alăturat cercului intelectualilor de avangardă. Ea devine asistenta lui Man Ray, care îi învață tehnicile camerei întunecate și o introduce în munca fotografului francez Eugène Atget.
În 1926 și-a deschis studioul de fotografie și a obținut rapid succesul cu o serie de portrete ale scriitorilor, dramaturgilor și artiștilor: James Joyce, Eugène Atget, Marcel Duchamp, Man Ray, Jean Cocteau, Sylvia Beach, André Gide, Tsuguharu Foujita, Max Ernst, și Marie Laurencin, sunt câteva dintre personajele care au pozat în fața obiectivului său.
Înapoi la New York în 1929, Berenice Abbott proiectează și creează cea mai cunoscută și mai influentă lucrare a ei. Schimbarea New York-ului. Conceput ca o documentare a New York-ului și ca o interpretare artistică, Abbott surprinde schimbările unei metropole care evoluează după Marea Depresiune. Contrastul dintre trecut, prezent și adaptarea la modernitate este accentuat de alternanța unui stil documentar, direct și frontal cu o nouă viziune estetică caracterizată prin atenție deosebită la detalii și perspective îndrăznețe.
După cum a afirmat însăși Abbott referindu-se la această lucrare, „În cazul particular al New York-ului – m-au inspirat contrastele, schimbările rapide. Privirea unui oraș în mișcare are nevoie de o textură și o perspectivă detaliată”.
În 1939, Berenice Abbott și-a început cel mai ambițios proiect: fotografiarea fenomenelor științifice. În calitate de foto-editor al revistei Știința Ilustrată efectuează o varietate de cercetări și dezvoltă noi camere și metode de iluminare. La sfârșitul anilor 50, a făcut pentru Massachusetts Institute of Technology o serie de ilustraţii despre principiile mecanicii şi luminii. Referindu-se la experimentele sale pariziene din anii 20, în special la tehnica rayogramei lui Man Ray, el produce imagini care și astăzi reprezintă un exemplu rar al modului în care munca documentară meticuloasă în slujba cercetării și științei poate atinge, prin forme abstracte fără precedent, standarde artistice foarte înalte. .
„În primul rând, să definim ce nu este o fotografie. O fotografie nu este un tablou, o poezie, o simfonie, un dans. Nu este doar o imagine frumoasă, nu este o virtuozitate tehnică și nici măcar o simplă imprimare de calitate. Este sau ar trebui să fie un document semnificativ, o afirmație usturătoare, care poate fi descrisă într-un termen foarte simplu: selectivitate”.
Berenice Abbott în 1951 luată din „Almanahul foto universal”
expus în perioada 10 noiembrie 2013 până în 6 ianuarie 2014
Marți, vineri, sâmbătă și duminică, 10.30 – 19.30
miercuri și joi, 10.30 – 21.00
Luni, 15.30 – 19.30
