După bătaia de la Bursă, este urgent să ne concentrăm pe „core business”. Peste 600 de milioane au fost în fum într-o singură ședință. Acesta este rezultatul bătăliei în jurul acțiunii Finmeccanica, care astăzi s-a încheiat cu o pierdere de 17,36%. Ciocnirea a început în Piazza Affari a doua zi după anunțarea rezultatelor, la 30 iunie, „ajutată” doar, pe frontul profitului, de vânzarea parțială a Ansaldo Energia.
O picătură, parțial, evidentă dar care încă impresionează prin dimensiunea sa. Dar în ce măsură justificată de cifrele dezamăgitoare (cifra de afaceri scăzând de la 8,654 miliarde la 8,432, ebitda ajustat la 440 milioane de la 586, adică de la 6,8 la %,2%)? Sau liderul tehnologiei italiene plătește prețul anchetelor judiciare și al climatului, favorabil speculațiilor de urs, care domină piețele? Ingredientele pentru o „furtună perfectă” la mijlocul verii sunt toate acolo: evoluția politică și socială a țărilor nord-africane, care au fost întotdeauna buni clienți ai grupului, începând cu Libia; criza financiară care a afectat achizițiile principalilor clienți, respectiv Regatul Unit și Statele Unite ale Americii; puterea euro în raport cu dolarul. Cifre care explică încetinirea de acum până la sfârșitul anului.
De altfel, pentru întregul an, Finmeccanica estimează venituri între 17,5 și 18 miliarde de euro față de estimarea anterioară de 18,3-19 miliarde. Nicio predicție, însă, cu privire la rezultatele de la sfârșitul lunii decembrie: prea multe necunoscute de luat în considerare. O alegere, aceea de a nu decide, care a influențat dimineața buletinele de calificare descendente emise de Cheuvreux, Akros, Kepler și Unicredit.
Dar, dincolo de situația economică, există și probleme de natură structurală care se află în atenția noului management de vârf al grupului.
În special, performanța unor sectoare „non-core”, rezultat al investițiilor de natură socială, cântărește soarta grupului. În special, transportul (față de segmentul de vehicule) suferă atât de un proces nesatisfăcător de achiziție a portofoliului de comenzi, cât și de rentabilitatea scăzută a unor contracte. O situație din ce în ce mai nesustenabilă în condițiile în care, pentru a ține pasul cu concurența, grupul va trebui probabil să crească investițiile în tehnologie care ajung deja astăzi la 882 milioane (peste 10 la sută din venituri). De aici și previziunea ușoară că, în contextul următorului plan strategic, atențiile CEO-ului Giuseppe Orsi și ale directorului general Alessandro Pansa se vor concentra pe raționalizarea portofoliului, sau, în termeni mai cruzi, pe ieșirea din afacerile mai puţin profitabile din ramura transporturilor.
Mai mult, însuși Orsi a subliniat deja în Le Bourget că Finmeccanica trebuie să „se concentreze mai mult pe activitățile, produsele și, în consecință, pe investițiile sale și trebuie să o facă „în curând”, privind mai puternic pe piețele internaționale și părăsind „piețele interne confortabile”. Ajunge cu autobuzele BredaMenarini sau cu Ansaldo Breda, firme care trebuie privatizate sau oricum să găsească alt acoperiș.
Acesta va fi, fără îndoială, unul dintre testele care va trebui să evalueze sinceritatea instinctelor reînnoite de privatizare apărute odată cu recentul pachet financiar. Orsi, tot pentru a-și demonstra independența față de parohiile politice (vezi Lega) ar putea grăbi vremurile deciziilor. Numirea, așadar, este pentru toamna viitoare, când se va contura ciclul de planificare 2012-2016, forul potrivit pentru deciziile care vizează protejarea solidității capitalului și a capacității de a face față competitivității grupului fără dezechilibre financiare.
