Acesta este rezumatul grosier al dezbaterii desfășurate pe 28 iunie la London School of Economics, notoriu pro-europeană, și preluată de un tabloid cunoscut. Dacă Regatul Unit nu râde, Uniunea Europeană nu poate decât să plângă, vinovată că s-a abătut de la cursul inițial al integrării sociale. Marea Britanie, într-o renaștere a mândriei naționale, se prezintă ca o țară fragmentată: vechea Anglie împotriva Scoției și Irlandei de Nord, orașele împotriva zonelor rurale și orașelor mici, tinerii împotriva bătrânilor, rezultatul unei alianțe dramatice între cei mai puțini. conservatori educați și stricti. Dezastre sociale puse la lumină de concediul pe care au suflat populismul și extremismul.
Nu puține probleme pentru succesorul lui Cameron. Este bine cunoscut faptul că Regatul a adăpostit întotdeauna un euroscepticism; când a aderat la Uniune în 1973, Times a pronunțat „Europa este în”, ceea ce înseamnă că celelalte țări trebuiau să calce pe urmele lungii experiențe britanice în relațiile comerciale, financiare și politicile de migrație; Nu invers. Doi ani mai târziu, un referendum a sancționat apartenența la proiectul european cu o mare majoritate. Destrămarea din 23 iunie va rămâne în istorie ca o renunțare la a ghida schimbarea Uniunii „din interior”, așa cum a început să o facă prin introducerea unor reguli virtuoase inspirate de dreptul comun în multe sectoare. Dacă și atunci când invocă articolul 50 din Tratatul de la Lisabona, va trebui să facă față sarcinii dificile de a renunța la cele patru pietre de temelie ale Uniunii: libera circulație a persoanelor, a capitalurilor, a mărfurilor și a serviciilor.
El va putea obține doar unele beneficii fără a obține câștiguri semnificative. UE, la rândul ei, adună o altă înfrângere în modul său de a funcționa, de sus în jos și birocratic, disprețuitor de sentimentele populare și cufundat în amenințări, represalii sau șantaj față de cei care nu gândesc ca șefii. Criza de identitate și, în același timp, perspectivele de relansare a UE sunt toate legate de o schimbare radicală a cursului. Dacă continuăm să ne gândim doar la bani și bănci, se deschide abisul dezintegrarii. Dacă, pe de altă parte, bunul simț prevalează pur și simplu prin recuperarea principiilor Manifestului de la Ventotene din 1941 care vorbea despre pace și creștere socială, atunci ciclonul Brexit va fi avut meritul de a da acel impuls dorit necesar reluării unui plan mai echitabil și mai echitabil. cale justă în favoarea celor marginalizați de beneficiile globalizării și hărțuiți de superputerile finanțelor.
Cutremurul Brexit cere UE să facă un salt calitativ, cu siguranță să nu se plece în fața proclamațiilor antiistorice și demagogice ale anti-establishment, ci să recupereze valorile originare ale coeziunii sociale. În speranța realismului, ne așteptăm în primul rând să recunoaștem eșecul politicilor de austeritate și necesitatea reformării instituțiilor prin simplificarea acestora, în condițiile în care proiectul de integrare politică cu siguranță nu mai este de conceput într-o Europă atât de variată. Alegerile spaniole transmit un mesaj parțial liniștitor, dar frontul protestatarilor poate fi oprit doar prin schimbarea alegerilor politice și reformarea instituțiilor în sens democratic. Pentru a face acest lucru credibil, este necesară o schimbare a conducerii în fruntea Comisiei și a Parlamentului. Și înainte de cele șase luni indicate de Renzi, înainte de a începe negocierile pentru ieșirea din Regatul Unit.
Este Parlamentul, ca singur organ ales democratic, care trebuie să preia frâiele procesului de integrare angajându-se doar pe probleme de indubitabil interes supranațional și răspunzând solicitărilor care vin de jos. Cel mai urgent este un control ferm al imigrației prin întărirea frontierelor externe ale țărilor Schengen, gestionarea în comun a repatriărilor și lansarea politicilor de cooperare cu acele țări care vor colabora în primirea expatriaților ilegali. Greu dar necesar pentru că europenii o cer și pentru că trebuie recunoscut că mult propovăduit umanitarismul nu răspunde realității efective a ospitalității din țările noastre și, mai mult, dăunează iremediabil țărilor de origine. Pe plan economic, austeritatea trebuie corectată cu orice preț prin excluderea investițiilor productive din constrângerea bugetară și limitarea supravegherii la deficitul de cont curent. Protecția monedei euro este acum exclusă și cel mai bine este să lăsăm BCE să se ocupe de asta.
Este necesară apoi completarea uniunii bancare cu garanția comună la depozite și concretizarea unei armonizări treptate a sistemelor de impozitare începând cu cotele de TVA. Germania va fi întotdeauna decisivă dacă demonstrează sensibilitate față de relansarea unui europeism reînnoit și dacă vrea să evite colapsurile electorale la numirea din 2017. Dar demonstrația concretă că Europa este vie și sensibilă la bunăstarea cetățenilor săi poate deriva exclusiv din capacitatea va avea noua conducere de a lansa politici sociale capabile să corecteze exacerbarea inegalităţilor şi să vizeze bunăstarea comună. De exemplu prin lansarea de măsuri pentru asigurarea comună pentru șomaj, pentru o armonizare treptată a sistemelor de asigurări sociale și, mai ales, pentru armonizarea sistemelor școlare și universitare. Ne-am putea dori o UNIUNE SOCIALĂ EUROPEANĂ? * Fundația Roma Sapienza-Cooperare Internațională
