O excelență tehnologică integral italiană vine împotriva degradării mediului a operelor de artă. Cele două organisme de cercetare - Enea și CNR au găsit răspunsul pentru prevenirea daunelor. Mediul bolnav – și în multe împrejurări neglijarea – face atât de mult daune lucrărilor și siturilor arheologice, încât acestea sunt împiedicate să fie bucurate de public de ani de zile.
Cele două organizații au a dezvoltat un sistem de detectare a infiltrației apei prin sunet. Lucrarea se află într-un stadiu avansat, iar în 2022 va fi testată în catacombele lui Priscila din Roma. Un site pe mai multe niveluri, cu fresce și reprezentări din Vechiul sau Noul Testament, în mod clar în pericol.
Funcționează în contextul Proiectul ReMEDIA, finanțat de Regiunea Lazio și parteneri privați. După catacombele romane, tehnologia poate fi folosită și în alte realități. Rezultatele vor fi, evident, evaluate și în afara Lazio și în străinătate. De fapt, există mii de daune ecologice de acest tip peste tot în lume. Verificarea consecvenței acestuia pentru a interveni va fi cu siguranță bună pentru Supraintendențe, pentru organismele proprietare, fundații, persoane fizice. Încet apa se scurge de-a lungul pereților dăunând frescelor, gravurilor și structurilor de susținere. Canalele de apă sunt conectate la alte fenomene climatice și de mediu care nu trebuie să ne lase indiferențieu autoritatile. Se cheltuiesc milioane de euro pentru repararea pagubelor, când ar fi suficient măcar să avem diagnostice exacte ale pericolelor.
Enea și CNR au studiat o tehnologie non-invazivă care vă permite să aveți informații precise despre zidărie și artefacte. Face utilizarea unei camere acustice care realizează diagnosticul îndemnând structura degradată să emită sunete. Sistemul vine cu o examinare care nu deteriorează elementele artistice de tratat. Daunele aduse mediului din cauza infiltrațiilor sunt „capabile să modifice structura și proprietățile elastice ale lucrărilor, în special ale siturilor arheologice situate sub nivelul drumului, precum catacombele sau artefacte sepulcrale și cele construite pe fundații romane”, explică el. Francesco Colao al ENEA și responsabil pentru proiect. Practic, o provocare care atrage idei și produse utile societății din cercetare.
Pentru echipa de lucru este o un salt înainte în comparație cu tehnicile actuale cele mai des utilizate. Cele care pentru evaluarea umidității locurilor, atât în faza de monitorizare, cât și în planificarea restaurării, prezintă numeroase dezavantaje practice. În fața unor agenți externi deosebit de incisivi în degradarea mediului înconjurător a operelor de artă, parcurile arheologice amenințate de efectele climei și poluării, invazivitatea studiului și durata de timp necesară analizei datelor sunt scazute astăzi. Eșantionarea intervențiilor posibile și rapide de implementat cu noua tehnologie este bogată: suprafețe cu fresce, ceramică glazurată, picturi pe lemn, pereți. Toate expuse unor riscuri grave dar care pot fi combătute.
