„Munca inteligentă? Nu avem nevoie de o nouă lege, dar acordurile sindicale vor fi fundamentale. Contractul colectiv național? Trebuie să fie închis cât mai curând, afacerile nu se ascund în spatele crizei. Ilva din Taranto? În Puglia, campania electorală s-a terminat, nu mai sunt alibiuri”. El intervine la 360 de grade, intervievat de FIRSTonline, noul secretar general al Fim Cisl, Roberto Benaglia. Sindicalistul, care a preluat în urmă cu câteva luni de la Marco Bentivogli la cârma unuia dintre cele mai reprezentative acronime ale categoriei metalurgiști (în Italia sunt 1,2 milioane în total), se confruntă cu toate dosarele cele mai fierbinți: de la Covid la reînnoirea contractului colectiv naţional, trecând prin crizele industriale. Cere antreprenorilor mai multe negocieri și guvernului „mai puține bonusuri și mai multe servicii sociale pentru lucrători și familii”.
Secretar, să începem cu contractul. De ce este atât de urgent să o reînnoim?
„A expirat la sfârșitul anului trecut, avem deja 9 luni întârziere. Negocierea este urgentă pentru că acesta va fi contractul de repornire, contractul care trebuie să dea un semn de încredere muncitorilor și să stabilească condițiile pentru relansarea industriei. Federmeccanica nu trebuie să piardă timpul ascunzându-se în spatele Covid: tocmai acum este nevoie de un nou acord, care să ofere certitudini și care să recunoască valoarea muncii. Să nu ne amăgim: Fondul de Recuperare nu va fi suficient, este nevoie de mai multe negocieri între părți”.
Pe ce puncte vei insista mai mult?
„Contractul în această fază de mare incertitudine reprezintă un element de stabilitate pentru lucrători și companii: competitivitatea companiilor, competențele lucrătorilor, pregătirea și siguranța, relațiile industriale sunt printre punctele centrale asupra cărora trebuie insistat. În faza de urgență a pandemiei am văzut ca o problemă fundamentală, până acum subestimată, modul în care siguranța a fost strategică pentru gestionarea situației de urgență la locul de muncă și pentru conservarea întreprinderilor și a lucrătorilor. Precum și pregătirea care în această fază a schimbărilor epocale care văd munca trecând printr-o transformare profundă reprezintă un element central. Evident, mai este și partea de salariu, care pe platforma prezentată înainte de pandemie indică o creștere de 8% (în medie cu 156 de euro mai mult). Obiectivul, în acest punct, este ca rolul important și decisiv pe care îl au metalurgii asupra rezultatelor unei companii să fie recunoscut”.
Cum apreciați extinderea de către Guvern a disponibilizărilor și blocarea disponibilizărilor? Mulți susțin că acest lucru va provoca o avalanșă de concedieri în timpul iernii...
„Există un risc, dar negocierea sindicală este crucială tocmai din acest motiv. Prelungirea blocului pe disponibilizări a fost corectă, dar nu va dura la infinit și tocmai din acest motiv este urgent să se acorde noi protecții muncitorilor. Cum să o facă? Dialog cu guvernul și industriașii pentru a oferi contracte de solidaritate, pentru a reduce timpul de lucru pentru a proteja locurile de muncă, pentru a angaja tineri și a preveni din nou să plătească pentru criză. Trebuie să acționăm acum pentru că nu ne putem permite o nouă izolare și nici nu putem aștepta vaccinul”.
Urgența Covid a adus brusc în prim-plan lucrul inteligent, sau mai degrabă telemunca. Între timp, poți explica diferența?
„Telemunca este atunci când munca pe care ai face-o la birou se face de la distanță, în timp ce lucrul inteligent este ceva mai complex, care necesită ca o parte a muncii să se facă în continuare la fața locului și care trebuie reglementată din ce în ce mai mult pentru a proteja lucrătorii. În primăvară ne-am trezit catapultati în această nouă realitate, dar nu eram încă pregătiți”.
În Italia, însă, există o lege privind lucrul inteligent din 2017, zici că ar trebui actualizată?
„Nu, nu asta. Legea există și nu avem nevoie de altele, dar avem nevoie de mai multă negociere sindicală, avem nevoie de un proiect comun între angajatori și sindicate”.
Deci ce poți cere Guvernului?
„În timp ce insistăm, de exemplu, pe bandă largă, pentru a permite tuturor italienilor să lucreze eficient online. Și apoi este problema femeilor și a familiilor: smart working a arătat că de multe ori mamele, care lucrează de acasă, sunt supuse unui dublu efort, cel profesional și cel de a-și gestiona copiii. Între timp, nu scrie nicăieri că aceste îndatoriri ar trebui să revină doar femeilor și atunci ar fi corect să ne așteptăm la mai multe servicii sociale de la Guvern. Poate mai puține bonusuri, dar mai multe grădinițe, de exemplu”.
Se vorbește mult și despre problema dreptului la deconectare. Te vei lupta cu asta?
"Anumit. În Europa există deja exemple de companii în care serverele interne în sine blochează trimiterea e-mailurilor corporative seara și în weekend. Tehnologia face deja posibilă protejarea în mare măsură a lucrătorului de a fi bombardat 24 de ore pe zi, dar trebuie să decidem să o folosim”.
Cu toate acestea, smart working aduce și multe beneficii, începând cu economii pentru afaceri: vorbim de 20.000 de euro mai puțin pe an pentru fiecare muncitor, dacă lucrează de acasă.
„Și nu numai. Munca inteligentă înseamnă, de asemenea, mai puține navete, mai puțin timp pierdut în întâlniri, prin urmare mai multă productivitate și mai puțin impact asupra mediului. Dar trebuie reglementat, pentru că munca de acasă nu ar trebui să fie vacanță, dar nici mai grea decât munca în companie. Discutăm deja cu câteva grupuri mari pentru a ne organiza mai bine, amintindu-ne că lucrul inteligent nu este telemunca și, prin urmare, nu include lucrul mereu de acasă, ci este un mix de soluții diferite a căror paradigmă este aceea că se lucrează pentru rezultate. Sunt împotriva absolutizării smart working”.
Încheiem cu un dosar fierbinte de ani de zile, dar care a revenit incandescent în ultimele zile. După protestele voastre, ați obținut o întâlnire la Mise pentru Ilva din Taranto. Care este situația?
„S-a întâmplat ca Guvernul și ArcelorMittal să excludă multă vreme sindicatul din negocieri. Dar acum campania electorală s-a încheiat în Puglia, așa că nu mai sunt alibiuri. Soluția nu este simplă, dar trebuie să avem în vedere că în Taranto nu ne putem permite să pierdem locurile de muncă și că există un risc real ca ArcelorMittal să decidă să renunțe la sfârșitul lunii noiembrie. Acest lucru ar crea și mai multă incertitudine. Marțea trecută am obținut în sfârșit o întâlnire la Mise: un fapt pozitiv, dar întrebările rămân deschise”.
