2020 a fost anul Covid, dar printre cuvintele cheie ale anului le lăsăm în urmă (cel mai „nefericit” vreodată, conform unui algoritm) sunt si cele ale mulți oameni celebri care ne-au părăsit. Protagoniști ai divertismentului, ai cinematografiei, ai sportului, dar mai ales ai unei lumi care nu mai există, simbolic (sau în unele cazuri de fapt, ca pentru scriitorul chilian Luis Sepulveda) măturați de virusul care ne-a bulversat pentru totdeauna existențele. Pe lângă opera acestor personaje, dintre care unele au anvergură globală, altele strâns legate de cultura italiană, ceea ce ne va lipsi va fi însăși lumea pe care o reprezentau: o bucată din viața noastră, pe care nu am simțit-o niciodată mai precară și vulnerabil decât anul acesta.
Trebuind să dăm un prenume, ca italieni nu putem să nu aducem un omagiu dispariției lui Ennio Morricone. Legendarul compozitor a murit la Roma pe 6 iulie, la vârsta de 91 de ani. În cariera sa foarte lungă, strâns legată de cinema: muzica lui Morricone a fost folosită în peste 60 de filme premiate. De neuitat sunt compozițiile sale pentru The Mission (1986) și Once Upon a Time in America (1984). A câștigat Premiul Academiei în 2016 pentru The Hateful Eight al lui Quentin Tarantino și Premiul pentru întreaga viață în 2007 „pentru contribuțiile sale magnifice la arta muzicii de film”.
Reprezintă un cinema care nu mai este nici măcar miticul Sir Sean Connery: actorul scoțian a câștigat un Premiu al Academiei în 1987 pentru The Untouchables, dar devenise o legendă mult mai devreme, datorită interpretării de neegalat a personajului lui James Bond, pe care l-a jucat în șapte filme, din 1962 până în 1971. rolurile sale din amintitele Untouchables, dar și din The Name of the Rose (bazat pe romanul omonim scris de Umberto Eco, în care îl interpreta pe William of Baskerville), Indiana Jones și The Hunt for Red October.
Mutându-se în Italia, dar rămânând în lumea divertismentului și a muzicii, 2020 ne-a forțat, din păcate, să ne luăm rămas bun de la doi giganți: Gigi Proietti, care a murit la Roma pe 2 septembrie, de ziua lui, la vârsta de 80 de ani, e Ezio Bosso, dirijor care a murit pe 15 mai la Bologna. Proietti a fost icoana lumii romane, moștenitorul unor monștri sacri precum Nino Manfredi și Alberto Sordi: a fost actor, comediant, actor de voce, artist de cabaret, prezentator de televiziune, regizor, cântăreț și director artistic. Ne amintim de consacrarea sa cinematografică în 1976 cu Horse Fever, în rolul legendarei Mandrake, dar și multe spectacole de teatru. Bosso a fost un mare muzician și, de asemenea, un simbol pentru lumea dizabilității: suferind de o boală neurodegenerativă din 2011, a continuat să-și exprime talentul până la moartea sa prematură. Lumea divertismentului deplânge și ea Franca Valeri, actriță și dramaturgă milaneză, interpretă de neuitat a unor personaje precum Miss Snob și Sora Cecioni.
Lumea literaturii a pierdut câteva nume mari. Cu adevărat Covid a fost cel care ne-a luat Louis Sepulveda, poet chilian care a murit pe 16 aprilie și etern simbol al rezistenței la regimul generalului Augusto Pinochet. A publicat numeroase romane, culegeri de nuvele și cărți de călătorie, printre care se remarcă Povestea unui pescăruș și a pisicii care a învățat-o să zboare, dar Sepulveda va fi amintit mai ales pentru activismul său politic: cu ocazia loviturii militare a lui Pinochet. în 1973, scriitorul se afla în palatul prezidențial (unde a murit Allende) și a fost arestat și torturat. A petrecut șapte luni de închisoare înainte de a fi eliberat și de a găsi azil politic în diverse țări europene (este un francez naturalizat). Pe 12 decembrie și-a luat rămas bun John Le Carre, autor britanic a zeci de romane de spionaj cele mai bine vândute: „The Spy Who Came in from the Cold” este considerată capodopera sa.
Decese ilustre și în lumea economiei și politicii, italiene și neitaliane: istoricul executiv Fiat a murit la Milano pe 18 august Cesare Romiti. A ajuns la Lingotto în 1974, pentru a pleca 25 de ani mai târziu, la sfârșitul lui 1998: era bratul drept al lui Avvocato Agnelli și protagonist – deși controversat – al unui întreg sezon politic și industrial. El este amintit pentru marșul istoric al celor 40.000 de militari Fiat din 14 octombrie 1980, precum și pentru relațiile strânse cu șeful Mediobanca Enrico Cuccia. Mai nou, pe 2 decembrie, la vârsta de 93 de ani, a murit și fostul președinte al Republicii Franceze Valery Giscard d'Estaing, considerat printre părinţii fondatori ai Europei.
Nu în ultimul rând, enormul doliu al lumii sportului. Cei care ne-au implicat poate cel mai mult. Ne gândim imediat la dispariția a ceea ce este considerat cel mai puternic fotbalist al tuturor timpurilor, argentinianul Diego Armando Maradona. Idolatrat în Napoli, Argentina, dar în întreaga lume, Maradona a murit pe 25 noiembrie la casa sa din Tigre, la o lună după împlinirea a 60 de ani. Artistul incontestabil al fotbalului, a fost un personaj care în schimb a provocat destule discuții în afara dreptunghiului verde, dar în care până la urmă s-au identificat generații întregi: un campion capabil să dea triumful mondial Argentinei și două campionate istorice lui Napoli.
În schimb, a dat Italiei triumful mondial, poate cel mai frumos dintre cele patru Paolo Rossi, naţionalul Pablito, erou al Mundial 82 din Spania, unde a fost golgheter (și Balonul de Aur la sfârșitul anului). S-a stins din viață pe 9 decembrie, la vârsta de 64 de ani: bunătatea lui, acea Cupă Mondială din 1982 și numeroasele lui goluri cu naționala dar și cu Vicenza, Perugia și Juventus nu vor fi uitate niciodată. În legendă, hat-trick-ul împotriva Braziliei de Zico, Socrates și Falcao: acel 3-2 ne-a deschis calea spre victoria finală și ne amintește de un fotbal care poate nu mai există și de o perioadă, cea a anilor 80, de mare entuziasm în ţară.
Anul a început cu o altă moarte sportivă celebră: pe 26 ianuarie în Calabasas, California, a dispărut tragic într-un accident de elicopter, alături de fiica sa de 13 ani, campioana la baschet. Kobe Bryant Crescut în Italia unde a jucat tatăl său și unde a făcut primii pași pe parchet (a rămas legat de țara noastră toată viața și încă vorbea italiană), Bryant este o legendă NBA: a fost vedeta Los Angeles-ului timp de douăzeci de ani. Lakers, trăgându-i să cucerească 5 titluri NBA. Este considerat unul dintre cei mai buni sportivi din istorie și înainte de a muri, la doar 41 de ani, a reușit să câștige și un Oscar, la categoria cel mai bun scurtmetraj animat, pentru Dear Basketball.
