Sentimentul cu care șefii de guvern africani și non-africani se întâlnesc astăzi la Nairobi pentru a discuta despre climă este unul de mântuire. Un sentiment nobil dar care pentru țările continentului cel mai bogat în soare înseamnă respect, demnitate, dezvoltare și mai ales bani. Cele care sunt scrise în mod repetat în documentele oficiale ale conferințelor ONU. Dar apoi…
Să începem aici. Doi ani mai târziu COP26 a zeilor din Glasgow 100 miliarde de dolari promise de țările bogate pentru lupta împotriva schimbărilor climatice, nu se mai știe nimic. Secretarul general al ONU va fi la Nairobi António Guterres care va avea cu el acel document care vorbește despre prețuita „geanta”. După Nairobi ne îndreptăm spre COP28 din Dubai în decembrie și nici măcar cei mai optimişti dintre ecologisti nu se pot gândi că câțiva cenți din acei dolari promisi vor fi plătiți între timp.
Printre zgârie-norii din Dubai în decembrie
Hai sa continuăm. În Dubai, Emiratele Arabe Unite știu să gestioneze conferința și petrolul lor provoacă unele (!) daune mediului. Reprezentanții Africii vor discuta trei zile iar în următoarele trei luni vor lucra pentru a da trup și suflet acelei forme de răscumpărare menționate mai sus. Cei care speră că oprirea definitivă a combustibililor fosili va veni printre zgârie-norii Dubaiului în decembrie, se amăgiră. Petrolul, gazele naturale, gazele lichefiate și multe altele mențin o mare parte din lumea industrializată. Desigur, vom retrimite abține a COP de la Paris 2015 privind limita rîncălzire globală la +1,5°C. Dar va fi o abține deztonat după șapte ani, mai ales că vindecarea climei conform Fondului Mondial Internațional trebuie să ajungă la i 2 trilioane de dolari pe an într-un deceniu. Noi intrebam Scrooge McDuck ?
Continua. Întreaga lume rămâne în urmă cu privire la obiectivele de control al climei. Dacă pe de o parte vedem ghețarii topindu-se, seceta privându-ne de produse esențiale, pe de altă parte ce facem? Soarele nu este exploatat așa cum ar trebui, doar 3% din investițiile în tranziția energetică ajung în Africa, energia regenerabilă instalată pe tot continentul este aceeași cu cea a Belgiei. Nu ultimul, 500 milioane di africani nu au acces la electricitate și 40% din rezervele mondiale de cobalt, mangan și platină sunt aici. Bogații le exploatează, însă, pentru a construi baterii.
Africa ca o soluție și nu o problemă
Hai sa continuăm. „Africa nu este o victimă, ci un jucător cheie în soluționarea crizei climatice globale prin creșterea verde”, a spus el Mavis Owusu-Gyamfi, vicepreședinte al Centrului African pentru Transformare Economică (ACET). Doar un vis, doar un vis ? Nu. Știați că Kenya are 94% din electricitate provenind din surse regenerabile? L'Africa ca soluție și nu mai este o problemă, s-a spus ieri în ajunul summitului de la Nairobi în încercarea de a nu pierde un deceniu de promisiuni scrise cu cerneală invizibilă.
Încheiem. Africa trebuie să se distanțeze de luptele globale dintre China, Statele Unite și Europa pentru a nu fi zdrobită sau poate complet ștearsă de schimbările climatice, foamete, exploatare, dictaturi. Acele bătălii trebuie duse într-un mod complet diferit și fără retorică falsă precum cea care tabărează un „plan Mattei” făcând găuri în deșert și punând noi țevi. „Vom fi la masă și cu siguranță nu în meniu, așa cum am fost până acum. Acest continent, pe de altă parte, poate sări peste faza de energie murdară și să devină un lider verde”, a spus directorul Power Shift Africa, Mohamed Adow, Agenție implicată în lupta împotriva schimbărilor climatice. Nu mai este nimic de adăugat.
