Italienii uită ușor lectii de istorie. Și chiar mai mult, ei au tendința de a alunga din gândurile lor pe mulți dintre marii maeștri ai trecutului care au investigat natura popoarelor, legile economice care guvernează progresul, forța politică și morală necesară realizării cu previziune a interesului general.
Luigi Einaudi se numără cu siguranţă printre marii maeştri ai Italiei contemporane. Economist, dar și jurnalist, om politic, om de convingeri puternice și răbdare infinită cu care a încercat mereu să informeze cetățenii despre legile care reglementează viața civilă, despre interesele reale ale oamenilor care trebuie să evite să fie atrași de sirenele demagogiei. Sărbătoarea solemnă a avut loc la Roma, în Campidoglio 150 ani de la naștere a marelui om de cultură care a fost, după cum ne vom aminti, cel primul presedinte al Republicii a nou-născutei democraţii italiene după ce fusese aprobată Constituţia. Anterior, imediat după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial și căderea fascismului, față de care Einaudi fusese mereu în opoziție, contribuise în calitate de guvernator al Băncii Italiei la stabilizarea economică și pusese bazele boom-ului ulterior care, în anii șaizeci, transformase Italia dintr-o țară agricolă subdezvoltată într-una dintre marile economii industriale. a Europei.
Einaudi: predicile inutile sunt cufere de comori de mare înțelepciune
Einaudi, după cum a subliniat guvernatorul Băncii Italiei, Fabio Panetta, a știut să-și coboare marele doctrina economică în realitatea situaţiei concrete al țării. El a fost un observator înțelept și prudent al viciilor și virtuților noastre. Nu s-a săturat să le arate concetăţenilor noştri cea mai rezonabilă soluţie la problemele apărute treptat. Faimosul lui „Predici inutile „erau semnul nevoii de a nu ceda în fața descurajării, de a învinge pesimismul cu rațiune, de a avea încredere în democrație reprezentativ care, cu toate defectele sale, este cu siguranță mai bun și chiar mai eficient decât regimurile autoritare și tehnocrate.
Și aceasta este prima lecție dintre multele pe care ni le-a lăsat Einaudi și care este extrem de relevantă în acest moment. Mulți dintre actualii admiratori ai lui Putin și omul puternic de la comandă ar trebui să reflecteze asupra faptului că regimurile autoritare nu pot rămâne pe linia de plutire decât înșelând oamenii, asupra promisiunii de protecție și eficiență a mașinii publice care în realitate nu există.
Einaudi: „Uniunea Europeană este necesară pentru a evita dispariția statelor individuale”
Legat de apărarea democrației este convingerea profundă a lui Einaudi cu privire la necesitatea învinge naționalismul și închideri autarhice pentru a crea aUniunea Europeană dotate cu puteri cedate de statele individuale. Problema – a scris el – nu este aceea a menținerii independenței statelor individuale în ceea ce privește transferul de competențe către Uniunea Europeană, ci cea a să fie uniți sau să dispară. Nicio țară europeană nu poate suporta singură costul apărării autonome. Nu numai atât, dar a invocat necesitatea ca politicienii și cetățenii să poată profita de momentul trecător, adică momentul în care trebuie făcute alegeri provocatoare pentru a-și asigura un loc în lume. Dacă lăsăm acest moment să treacă riscăm să cădem într-o fază lungă de decadență, așa cum s-a întâmplat în Italia în pragul secolului al XVI-lea, când multe state mici nu au găsit niciun acord și au ajuns sub influența uneia sau aceleia mari puteri. Se pare că a fost scris astăzi după recentul summit de la Bruxelles din care nu a ieșit nicio decizie care să fie la nivelul situației globale.
Din punct de vedere strict economic, lecția lui Einaudi este de o relevanță presantă în multe aspecte. In primul rand cel stabilitatea monetară si nevoia de tine conturile in ordine public cu politici care nu sunt deloc sânge și lacrimi, dar care dacă sunt bine articulate pot obține rezultate importante în interesul general și nu al corporațiilor individuale. Mai mult, în perioada imediat postbelică deciziile sale de guvernator al Băncii Italiei rau stabilit valoarea monedei fără a provoca prea multe daune economiei reale. Prin urmare, ar fi util ca, pe de o parte, guvernele actuale să implementeze rețete enaudiene pentru a menține în ordine finanțele publice, reducând în același timp perimetrul sectorului public. La rândul său, BCE ar trebui să procedeze la o reducere treptată și controlată a ratelor, în condițiile în care inflația este sub control, pentru a evita repercusiuni prea negative asupra producției și ocupării forței de muncă.
Lecția principală a lui Einaudi este cuprinsă în faimosul său motto: „știe să decidă”. Clasele conducătoare ar trebui să studieze cu atenție situația înainte de a lua decizii care pe termen scurt pot părea chiar interesante și pozitive, dar care în scurtul interval de câțiva ani își pot arăta fața dezastruoasă. Intrebarea din superbonus 110% cu siguranță ar trebui să ne conducă la o reflecție mai atentă înainte de a lua măsuri. Sau să voteze pentru cei care le propun.
