Un caz politic este pe cale să zdruncine lupta împotriva consumului de tutun, care conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) reprezintă a doua cauză de deces în lume și principala cauză de deces care poate fi prevenită. Numai în Italia, fumatul costă viețile a 83 de oameni pe an. Fapt care face necesară colaborarea cu guvernele și instituțiile, având în vedere și că în aproape toate țările lumii (în toate cele din vestul lumii) vânzarea tutunului este monopol de stat.
În schimb, OMS însăși a decis că cea de-a șaptea ediție a Conferința părților (COP VII), programată pentru 7-12 noiembrie la New Delhi și organizată pentru monitorizarea stării de implementare a Convenției și mai ales pentru promovarea acțiunilor de reglementare și fiscale menite să reducă consumul de tutun, nu vor avea participarea celor 170 de reprezentanți obișnuiți ai țărilor din întreaga lume. Anul acesta, potrivit unui articol publicat de Huffington Post UK care stârnește multe discuții, vor fi mult mai puțini: să fie excluși, conform indicațiilor Națiunilor Unite (din care OMS este o organizație internă), ar trebui să fie toți acei reprezentanți ai guvernului care au interacțiuni cu industria tutunului și, prin urmare, și miniștrii italieni și, teoretic, însuși premierul Matteo Renzi.
OMS face lobby enorm pentru exclude toate entitățile publice care legiferează cu privire la tutun: ca să fie clar, în Italia, ar fi afectați de acest raționament și, prin urmare, i-au exclus practic pe Pier Carlo Padoan (Economie, ca monopol), Maurizio Martina (Agricultură, pentru lanțul de aprovizionare, și pentru că Italia este primul producător de tutun din Europa și al 14-lea la nivel mondial), Carlo Calenda (Dezvoltare economică, pentru reforme de reglementare și fiscale) și însăși Beatrice Lorenzin, ministrul Sănătății.
Motivul acestei alegeri, care cu siguranță va aprinde dezbaterea la nivel internațional, este - din nou conform știrii raportate de ziarul britanic online - o interpretare a articolului 5.3 din aceeași Convenție care stabilește că „interacțiunile dintre instituții și industria tutunului trebuie să fie limitate și să aibă loc în deplină transparență”. Cu toate acestea, trebuie subliniat că art. 5.3, spre deosebire de alte articole, nu este considerat obligatoriu pentru statele care au aderat la Convenție.
Un principiu legitim al transparenței pe hârtie, dar care în acest caz pare hotărât dus la exces, și care riscă să transforme conferința de la New Delhi într-o întâlnire internă a Organizației Mondiale a Sănătății, cu participarea exclusivă a ONG-urilor, pe care însă le va face obligatorie. decizii și pentru toate acele state pe care încearcă să le excludă. Fără a duce la teoria conspirației, mai există un aspect neclar al poveștii: măsurile vor fi cu siguranță luate în total secret, având în vedere că OMS a interzis, de asemenea, accesul la mass-media de ani de zile, așa cum s-a întâmplat la Moscova în 2015 și în timpul ultimei reuniuni a OMS din Turkmenistan în aprilie anul trecut. Încălcări ale dreptului la informare care au determinat 50 de jurnalişti şi editori să scrie o „Scrisoare deschisă către Naţiunile Unite împotriva căluşului mass-mediei şi a înăbuşirii libertăţii presei” pentru a contesta măsurile extraordinare luate deseori de Organizaţie pentru a preveni jurnaliştii isi fac treaba.
Revenind în Italia, țara noastră a aderat la Conferința OMS privind consumul de tutun din iunie 2003 și a ratificat-o în iulie 2008. Dar, pe lângă Italia, riscă să fie excluse și alte țări importante, precum marii producători de tutun (în această ordine China, India, Brazilia, Statele Unite ale Americii, Indonezia și Malawi) pentru a proteja o industrie care, dincolo de companii majore, are 450.000 de companii de producție în întreaga lume și are 2,5 milioane de angajați numai în plantații pe toată planeta.
