Celule adulte care își schimbă destinul: puțină grăsime inutilă (celule grase) care se transformă în cel mai important dintre organe, inima; sau o cicatrice veche (fibroblaste) capabilă să facă treaba neuronilor sofisticați. Vorbim de science fiction? Se pare că nu. Viitorul este acum în Bologna, Sassari și Florența, unde două universități și o companie privată desfășoară cercetări care par destinate să revoluționeze lumea. De fapt, primele rezultate sunt mai mult decât încurajatoare. Un comunicat de presă de la Alma Mater vorbește despre o „mașină a timpului”, deoarece cercetătorii, aplicând o tehnologie deja cunoscută și testată pe om, au reușit să întinerească celulele în laborator și să le facă ceva diferit de ceea ce erau.
Provocarea este cea a celulelor stem, la care se lucrează de ani de zile pe toată planeta, dar care nu au dat încă rezultatele dorite. Baza de la care au plecat italienii sunt studiile lui Shinya Yamanaka, premiul Nobel pentru medicină, care a descoperit că undeva celulele adulte conservă starea embrionară, la care pot fi urmărite, în încercarea de a le oferi un nou viitor. „În acest scop, Yamanaka folosește inginerie genetică și vectori virali – explică Carlo Ventura, profesor de biologie moleculară la Universitatea din Bologna, șeful echipei de cercetare – dar efectele secundare ale acestei abordări sunt considerabile, datorită riscurilor oncologice mari implicate. Tehnologia pe care am testat-o, pe de altă parte, este lipsită de aceste consecințe”. Tehnologia în cauză se numește REAC (Radio Electric Asymmetric Conveyer), este un brevet al a doi medici florentini, Salvatore Rinaldi și Vania Fontani, folosit de ani de zile chiar de inventatorii pacienților cu leziuni din cauza accidentelor vasculare cerebrale și a altor patologii psihice și fizice. Întâlnirea dintre Bologna și Florența a avut loc după publicarea, în 2003-2004, a unei lucrări a lui Ventura despre „sunetele” celulelor și răspunsul acestora la câmpurile magnetice, mai ales în sens cardiac.
„Am reușit să reprogramăm celulele adulte combinând fizica și biologia – spune Ventura – folosind Reac, adică un transportor care produce câmpuri radioelectrice de foarte mică intensitate și este conectată la un receptor și la țesut celular”. Este „o reprogramare directă – adaugă Margherita Maioli, de la Universitatea din Sassari – am îndreptat de fapt celulele tratate direct către un nou destin, muşchiul cardiac, neuronal şi scheletic”.
Un salt de calitate extraordinar, pentru că acest sistem, spre deosebire de cele testate până acum, nu lasă în teren celule embrionare periculoase care atunci, de foarte multe ori, nu reușesc să găsească o nouă cale. Un sistem care depășește problema etică, pentru că folosește celule deja adulte; un mod persuasiv, pentru că dialoghează blând cu ei, convingându-i să deschidă sicriul genomului și să se întoarcă în timp, dar nu prea mult, doar cât să găsească o nouă funcție. Cum este posibil ca undele radio mici să fie atât de convingătoare este un mister inexplicabil, cel puțin pentru un profan. Cert este că după 72 de ore necontinue de acest tratament, celulele, fie ele adipoase sau fibroblaste, sunt pregătite pentru o nouă viață. Este anticamera unei lumi de miracole în care infirmii vor merge, orbii vor vedea, bolile degenerative vor fi învinse și toată lumea va avea organe de rezervă, sau măcar cineva poate visa că într-o zi lucrurile vor merge așa. Deocamdată, cercetătorii italieni au făcut o descoperire importantă (senzațională?) și au decis să o pună la dispoziția comunității științifice publicând-o în „Cell Transplantation”, o prestigioasă jurnală americană de medicină regenerativă. „Primele rezultate sunt foarte pozitive – spune Ventura – și sperăm că aplicarea clinică a acestei descoperiri va fi, de asemenea, relativ rapidă. Într-o perioadă de criză, a putea lucra la un astfel de proiect este cu adevărat incitant”. Cercetarea nu se laudă cu o finanțare specială, ci este rezultatul muncii „obișnuite” a centrelor din domeniu. Pe scurt, un prim miracol a avut deja loc.
Provocarea este cea a celulelor stem, la care se lucrează de ani de zile pe toată planeta, dar care nu au dat încă rezultatele dorite. Baza de la care au plecat italienii sunt studiile lui Shinya Yamanaka, premiul Nobel pentru medicină, care a descoperit că undeva celulele adulte conservă starea embrionară, la care pot fi urmărite, în încercarea de a le oferi un nou viitor. „În acest scop, Yamanaka folosește inginerie genetică și vectori virali – explică Carlo Ventura, profesor de biologie moleculară la Universitatea din Bologna, șeful echipei de cercetare – dar efectele secundare ale acestei abordări sunt considerabile, datorită riscurilor oncologice mari implicate. Tehnologia pe care am testat-o, pe de altă parte, este lipsită de aceste consecințe”. Tehnologia în cauză se numește REAC (Radio Electric Asymmetric Conveyer), este un brevet al a doi medici florentini, Salvatore Rinaldi și Vania Fontani, folosit de ani de zile chiar de inventatorii pacienților cu leziuni din cauza accidentelor vasculare cerebrale și a altor patologii psihice și fizice. Întâlnirea dintre Bologna și Florența a avut loc după publicarea, în 2003-2004, a unei lucrări a lui Ventura despre „sunetele” celulelor și răspunsul acestora la câmpurile magnetice, mai ales în sens cardiac.
„Am reușit să reprogramăm celulele adulte combinând fizica și biologia – spune Ventura – folosind Reac, adică un transportor care produce câmpuri radioelectrice de foarte mică intensitate și este conectat la un receptor și la țesutul celular”. Este „o reprogramare directă – adaugă Margherita Maioli, de la Universitatea din Sassari – am îndreptat de fapt celulele tratate direct către un nou destin, muşchiul cardiac, neuronal şi scheletic”.
Un salt de calitate extraordinar, pentru că acest sistem, spre deosebire de cele testate până acum, nu lasă în teren celule embrionare periculoase care atunci, de foarte multe ori, nu reușesc să găsească o nouă cale. Un sistem care depășește problema etică, pentru că folosește celule deja adulte; un mod persuasiv, pentru că dialoghează blând cu ei, convingându-i să deschidă sicriul genomului și să se întoarcă în timp, dar nu prea mult, doar cât să găsească o nouă funcție. Cum este posibil ca undele radio mici să fie atât de convingătoare este un mister inexplicabil, cel puțin pentru un profan. Cert este că după 72 de ore necontinue de acest tratament, celulele, fie ele adipoase sau fibroblaste, sunt pregătite pentru o nouă viață. Este anticamera unei lumi de miracole în care infirmii vor merge, orbii vor vedea, bolile degenerative vor fi învinse și toată lumea va avea organe de rezervă, sau măcar cineva poate visa că într-o zi lucrurile vor merge așa. Deocamdată, cercetătorii italieni au făcut o descoperire importantă (senzațională?) și au decis să o pună la dispoziția comunității științifice publicând-o în „Cell Transplantation”, o prestigioasă jurnală americană de medicină regenerativă. „Primele rezultate sunt foarte pozitive – spune Ventura – și sperăm că aplicarea clinică a acestei descoperiri va fi, de asemenea, relativ rapidă. Într-o perioadă de criză, a putea lucra la un astfel de proiect este cu adevărat incitant”. Cercetarea nu se laudă cu o finanțare specială, ci este rezultatul muncii „obișnuite” a centrelor din domeniu. Pe scurt, un prim miracol a avut deja loc.
