Cupa Mondială în joc. De data aceasta nu este vorba de retorică sau chiar de banala epopee a sportului din ajun, ci de realitatea simplă și dură: la Belfast, împotriva Irlanda de Nord (20.45), jucăm pentru acces direct în Qatar, chiar dacă, din păcate, cu urechea încordată pe Lucerna, unde Elveția va găzdui Bulgaria. Întrebarea este bine cunoscută până acum, dar este bine să o repetăm pentru a ne concentra mai bine pe ceea ce ne așteaptă: azzurri și elvețieni sunt la egalitate pe primul loc cu 15 punctemotiv pentru care, pentru a decide cine va merge direct la Cupa Mondială și cine, în schimb, va trebui să treacă prin play-off-ul necunoscut, va fi diferenta de goluri, care ne vede în prezent conducând cu două goluri. Așa că câștigarea la Belfast devine baza, dar este clar că, dacă elvețienii ar face același lucru cu bulgarii, ar trebui să luăm calculatorul și să ne dăm seama cine, net de goluri marcate și primite, va putea detașa pasa pentru Qatar.
Situație aproape de necrezut pentru noi, campionii Europei nu mai târziu de acum 4 luni și acum cu riscul play-off-ului, dar 100% real, din cauza unei toamne care nu se ridica la nivelul asteptarilor generate de vara. Dar vai să-ți pansezi capul înainte de a-l fi rupt: Irlanda de Nord, după sugestia George Best, ocupă locul 58 în clasamentul FIFA, în timp ce noi suntem pe locul patru (la egalitate cu Franța pe locul trei), cu detaliul considerabil având doar a câștigat un Campionat European.
„Fără gânduri rele – a tunat el Mancini în conferința de presă – În națională există mereu presiune, de data aceasta poate mai este puțin dar trebuie să încercăm să rămânem concentrați pe ceea ce avem de făcut. Nu este vorba de a marca multe goluri ci de a juca jocul, dacă nu au primit goluri acasă asta inseamna ceva. Este un meci greu, dar dacă reușim să înscriem mai mult de un gol, vom avea mai multe șanse de câștig.”
Da, pentru că net de o enormă superioritate tehnică este corect să subliniem că nord-irlandezii au o particularitate deloc indiferentă între zidurile amicale din Windsor Park: de fapt, în trei meciuri de calificare, au obținut o victorie (vineri împotriva Lituaniei) și două remize, marcând două goluri și încasând zero. Nu este cel mai bun pentru cei care, Mancini dixit, caută un succes larg, cu conștientizarea că probabil Elveția va face același lucru acasă cu Bulgaria.
Și să mă gândesc că toate aceste discuții nu s-ar fi întâmplat dacă Jorginho ar fi marcat cel puțin unul dintre cele două penalty-uri împotriva elvețianului... Trecutul nu poate fi șters, dar viitorul poate avea încă alte perspective, motiv pentru care Belfast discută despre posibilitatea schimba penalty-ul, în condițiile în care italo-brazilianul, de la un specialist absolut, a devenit falibil, în lumina a trei erori consecutive din penalty. „Dacă ne vor da unul nu îl voi învinge – spuse căpitanul Bonucci în conferința de presă – Vom decide momentan, dar deocamdată am decis să lăsăm totul ca de obicei…”. Asa de Jorginho din nou, cu condiția ca același să nu hotărască să plieze și să-l dea altcuiva.
În orice caz, calificarea nu se joacă la penalty-uri, ci în meci și Italia trebuie să fie acolo găsi un pic de vervă în zona de poartă, singurul călcâi de Ahile adevărat dintr-o echipă care joacă bine, dar se chinuie să înscrie. Mancini, în lumina numeroaselor absențe și a performanței dezamăgitoare a lui Belotti, are în vedere un 4-3-3 fără atacant pur, cu Donnarumma în poartă, Di Lorenzo, Bonucci, Acerbi și Emerson Palmieri în apărare, Barella, Jorginho și Tonali la mijloc, Berardi, Insigne și Chiesa în atac, chiar dacă utilizarea lui Scamacca nu poate fi exclusă total.
Baraclough, în ciuda faptului că Irlanda de Nord nu mai are ambiții de calificare de ceva timp, va încerca să se răsfețe cu o noapte de glorie cu un 3-5-2 cu Peacock-Farrel între posturi, Cathcart, Evans și McNair în spate, Ferguson, Saville, Davis, McCann și Dallas în mijlocaș, perechea ofensivă Washington și Magennis.
Dacă ar merge prost, ar trebui subliniat, nu am ieși din Cupa Mondială, ci forțați să intrăm în perfide. play-off de la sfârșitul lunii martie 2022. Față de 2017, regulile s-au schimbat, așa că nu mai există o provocare cu un singur adversar, ci un adevărat turneu cu semifinală uscată (pe terenul celor mai buni din Clasament) e călătoria finală dus-întors. Printre posibilii adversari, în așteptarea meciurilor de diseară și de mâine care să completeze tabloul, se numără și Suedia și nu trebuie să ne amintim de ce am vrea să-i evităm cu orice preț. Totuși, să sperăm că nu trebuie să ne gândim niciodată la asta, pentru că soarta este încă în mâinile noastre și trece neapărat din seara asta.
