Inter răspunde la Juve, Milan și Roma pierd încă o ocazie de a da sens clasamentului. Duminică în campionat, au zâmbit doar nerazzurri, care grație îndrăznețului 4-3 asupra lui Sassuolo s-au întors la un punct de lideri, reiterând că, dacă este o luptă de campionat, se datorează doar lor. Pe de altă parte, multe regrete pentru giallorossi și, mai ales, rossoneri: remizele cu Sampdoria și Lecce sunt practic inutile, dacă nu pentru a face din meciul direct de duminica viitoare un adevărat playoff pentru a rămâne în viață. Să începem în ordinea clasamentului și deci de la victoria lui Inter, care șterge astfel tabuul Sassuolo și revine pe urmele lui Juventus.
Puși așa, este o duminică triumfală, cea mai bună încurajare posibilă pentru a face față „play-off-ului” de miercuri a Ligii Campionilor cu Borussia Dortmund, dar în realitate nerazzurri au suferit prea mult, redeschizând un joc care părea deja închis și riscând să fie depășiți senzațional. Consecința unui ultim sfert de oră rău, care era pe cale să coste 3 puncte deja buzunate în prima repriză, sau așa părea.
Abordarea, la fel de des în acest sezon, a fost excelentă, atât de mult încât Inter a luat conducerea după doar 2' cu Lautaro Martinez, care s-a priceput foarte bine să găsească colţul drept şi să-l învingă pe Consigli. La scurt timp, același argentinian a avut mingea de dublat dar a eșuat prost, permițându-i astfel lui Sassuolo să repropună, pentru a eneasima oară, cea mai cunoscută zicală din istoria fotbalului. „Golul greșit – gol primit” a devenit realitate în minutul 16 când Berardi, după ce l-a sărit peste Biraghi, l-a batjocorit pe Handanovic cu un șut cu piciorul drept. Odată luată lovitura, însă, Inter a fost cea care a reluat rândurile meciului, atât de mult încât în minutul 38 Lukaku, unul dintre cei mai răi de pe terenul de până atunci, a găsit 2-1 cu una dintre piesele sale. , înainte de a se repeta la finalul reprizei dintr-un penalty (45').
Scorul de 3-1 l-a liniștit pe Conte și când Martinez, chiar înainte de a face loc lui Politano, a marcat din nou al patrulea gol din penalty (71’), reușita a căpătat proporții chiar triumfale. Păcat, însă, că nerazzurri, acum siguri că vor câștiga, au decis să stingă luminile, și pentru că înlocuirile (la Politano și Lazaro, la Lautaro și Candreva), mai degrabă decât să dea o mână de ajutor, s-au dovedit a fi reale. balast. Sassuolo a profitat mai întâi cu Djuricic (74’) și apoi cu Boga (81’), redeschizând senzațional meciul și forțându-l pe Conte la un sfert de oră (inclusiv refacere) de pasiune.
Până la urmă, Inter a ieșit în frunte dar miercuri, în meciul care poate decide traseul european, va fi nevoie de o performanță cu totul diferită.
Cel pe care, lungi perioade, Milanul lui Pioli l-a oferit, fără îndoială, cel mai bine văzut în acest sezon. Păcat, însă, că rezultatul, ajuns în acest punct, este singurul lucru care contează cu adevărat și care evident nu poate satisface pe nimeni, cu excepția, bineînțeles, pentru Lecce de la Liverani, care a ieșit de la San Siro cu un egal care dă speranță. în ceea ce priveşte mântuirea. Pentru rossoneri, în schimb, este miezul nopții: clasamentul plânge și punctul de ieri este practic inutil.
Paradoxul, după cum am menționat anterior, este că echipa lui Pioli a oferit o performanță bună, chiar excelentă uneori, fără a avea totuși capacitatea de a încheia conversația atunci când avea control total asupra jocurilor. Și din moment ce Milan nu este Juve, golul batjocoritor al lui Lecce a sosit în plină revenire, pentru a reitera, dacă mai era nevoie, că acesta este un sezon cu adevărat prost.
„Păcat, ne-am dorit victoria, nu am obținut-o din greșelile noastre – analiza antrenorului AC Milan. – Spiritul și generozitatea au fost de un nivel bun, dar jocul a trebuit să fie închis pentru că atunci se pot întâmpla lucruri precum cel din finală. Așteptam cu curiozitate acest meci, sunt multe pozitive, dar o echipă ca Milan trebuie să aducă câteva meciuri acasă”.
De altfel, după o primă repriză jucată la cote foarte înalte, rossonerii ar fi trebuit să termine cu cel puțin două goluri în avantaj, în schimb șutul din dreapta lui Calhanoglu (20’) a rămas singur în foaia de gol. Un păcat de moarte în lumina numeroaselor oportunități create și a unei superiorități copleșitoare, apoi plătită scump. Pentru că în repriza secundă Lecce a scos capul și în minutul 63 a egalat cu Babacar, nefericit că a fost salvat (brațul lui Conti) de Donnarumma, norocos să se trezească respins pe picior pentru inevitabilul tap-in.
Milan a revenit apoi la atac și când Piatek, profitând de un joc grozav al lui Calhanoglu, a marcat 2-1 (81'), a crezut cu adevărat că a reușit. Dar gustul victoriei a durat doar câteva minute, mai exact până în minutul 92: de fapt, racheta lui Calderoni trimisă sub răscruce a sigilat scorul la 2-2.
Până și Roma lui Fonseca și-ar fi dorit să înceapă din nou cu o victorie, dar în schimb nu a depășit o remiză slabă. Evident, scorul de 0-0 al lui Marassi a fost bun doar pentru Sampdoria lui Ranieri, primul pas către o salvare încă la îndemână, în timp ce giallorossi, în virtutea ambițiilor de Champions League, și-ar fi dorit un rezultat cu totul diferit. Totuși, mai trebuie spus că situația accidentării este foarte grea, și pentru că nu dă semne de oprire: ieri, spre schimbare, Cristante și Kalinic s-au oprit, Fonseca fiind nevoit să-l desfășoare pe convalescentul Dzeko, complet cu mască de protecție pt. pometul care tocmai fusese operat .
Marassi a avut un meci dur, cu puțin spectacol și multă tactică, chiar dacă mai mult datorită lui Ranieri decât colegului său portughez. O după-amiază a ieșit cu puține ocazii și multe căscături, cu blucerchiați cei mai aproape de victorie datorită șanselor lui Depaoli (70’) și Bonazzoli (89’). Prea puțin pentru a submina cu adevărat zona Ligii Campionilor, suficient pentru a ne întreba care este potențialul real al acestei Rome. Meciul cu Milan de duminica viitoare, la acest moment, ar putea da răspunsuri aproape definitive.
