Italia plătește mai puțini bani în cuferele UE pentru dumping ilegal. În sfârșit niște vești bune, adoptate și vehiculate de Guvern, imediat ce lista depozitelor ilegale deținute de Uniune a fost corectată.
Pe scurt, din prima amendă semestrială de 39 de milioane și 800 de mii de euro, Italia, pentru al cincilea semestru consecutiv, trebuie să crediteze UE cu 16 milioane de euro. Povestea se referă la lista gropilor de gunoi cuprinsă în sentința Curții Europene de Justiție din 2014. Verificări, întâlniri și verificări au certificat că la Bruxelles mai erau 25 de gropi de gunoi. Nu la standard, desigur, dar cel puțin numărul este exact.
Guvernatorii regiunilor în cauză – Campania, Calabria, Lazio, Abruzzo – o declaraseră de mai multe ori. Ei au purtat o cruce excesivă, în mare parte moștenire de la predecesorii lor. Dar a durat ceva timp pentru a obține aprobarea Comisiei Europene și, în consecință, a reduce povara economică a sancțiunilor. Problema rămâne foarte deschisă și nimeni nu este încă în măsură să spună când teritoriile vor fi de fapt curățate de aceste remitențe odioase de deșeuri. În orice caz, din primele 200 au mai rămas 77.
Ministrul mediului Gianluca Galletti a anunțat rezultatul bun obținut între autoritățile italiene și europene, în timp ce generalul Giuseppe Vadalà, comisar guvernamental pentru managementul șantierului, își continuă activitatea. Atât ministrul, cât și comisarul nu neagă că numărul este încă mare și că nu vom fi niciodată complet fericiți de sancțiuni, atâta timp cât deșeurile rămân depozitate în siturile identificate la momentul respectiv.
Trendul pare pozitiv, este inutil să negi, dar atenția la Roma ca și în Regiuni trebuie să rămână ridicată. Un context în care vocea cetățenilor și a comitetelor este auzită periodic. Cele 25 de gropi de gunoi pentru care statul italian nu mai datorează nicio penalizare sunt: paisprezece în Campania, patru în Abruzzo, trei în Lazio, câte una între Sicilia, Umbria, Veneto și Toscana. Cei 77, însă, sursa sancțiunilor sunt: 23 în Calabria, 14 în Abruzzo, 11 în Campania, 10 în Sicilia, șase în Lazio, Puglia și Veneto, unul în Marche. O hartă neplăcută, un outlier în politica de mediu, dar una reală.
