Il plan industrial de importanţă epocală pentru Rai rătăcește ca o fantomă prin clădirile instituțiilor. Ieri seară a fost programată audierea directorului general al Viale Mazzini la Comisia Parlamentară de Supraveghere care a fost în schimb amânată din cauza altor angajamente ale parlamentarilor. Cu această ocazie (prevăzută inițial doar pentru tema prezenței politicienilor la știri) tema noului plan de afaceri, aprobat de Consiliul de Administrație al Rai din 6 martie, cu 5 voturi pentru și două împotrivă (unul de Rita Borioni din PD și cealaltă de Riccardo Laganà, ales de angajații Companiei). Între timp, așa cum se prevede în Contractul de servicii, aprobat anul trecut, planul industrial zace pe mesele MISE pentru „determinările de competență”, adică aprecierea dacă și cât de mult corespunde indicațiilor detaliate în mod specific în Contractul însuși.
Planul Industrial, formal, este încă „strict confidențial și nu poate fi dezvăluit” chiar dacă de câteva zile circulă liniștit în redacțiile unor ziare și pe mesele multor parlamentari, incluzând evident acei membri ai Supravegherii care ar l-au primit în formă îndrăzneață, potrivit când a declarat deputatul PD Michele Anzaldi care săptămâna trecută a denunțat că a primit mai întâi documente „tăiate și incomplete” și ulterior cu „cenzură incredibilă asupra Planului de Informare”. De fapt, Planul când a ajuns în Parlament este public și de asemenea PRIMUL online deține o copie, inclusiv cele cinci atașamente substanțiale care o compun.
Cu toate acestea, înainte de a intra în meritele sale, este necesar un mic pas înapoi: noul plan industrial care ar urma să intre în vigoare pentru perioada de trei ani 2019-21 este discutat în cadrul discuției noului contract de servicii intre Rai si MISE, care a intrat în vigoare anul trecut, în urma aplicării prevederilor legii de reorganizare a guvernare din 2015 și apoi reînnoirea concesiunii pe zece ani.
Contractul prevede expres (art.25) că Rai „este obligată să prezinte Ministerului... în termen de șase luni de la data publicării prezentului Contract în Monitorul Oficial, un plan industrial care, în baza definiției taxei de licență. resurse disponibile pe o bază de trei ani, are în vedere - în conformitate cu prevederile Acordului - intervenții care vizează realizarea: i) obiectivelor de eficiență și raționalizare aferente structurilor industriale, financiare și de productivitate a întreprinderii, inclusiv în vederea recuperării resurselor pentru să fie alocate finanțării proiectelor... ii) valorificarea centrelor de producție descentralizate, precum și pentru nevoile de promovare a culturilor locale, valorificarea și consolidarea centrelor de producție descentralizate de la Roma, Milano, Napoli și Torino, ținând cont de vocația acestora; de asemenea pentru nevoile de promovare a culturilor locale; iii) definirea unui model organizatoric coerent care prevede și înființarea unui birou de cercetare specific, însărcinat cu realizarea de studii și anchete privind activitatea mass-media de serviciu public; iv) identificarea unei foi de parcurs pentru dezvoltarea proiectelor prevazute de prezentul Contract cu evidenta interventiilor necesare de compatibilitate economica de ansamblu”.
În plus, același contract prevede în mod expres că trebuie prezentate planuri separate în ceea ce privește organizarea personalului, un alt plan urmând să fie prezentat Autorității de Supraveghere (și nu MISE) pentru „... reorganizare care poate include și redefinirea numărul de știri din ziare precum și reproiectarea și consolidarea ofertei de informații pe web”, un plan de comunicare privind instituțiile, un plan pentru un canal în limba engleză și, în sfârșit, un plan editorial care „i) este în concordanță cu misiunea și obligațiile de serviciu public; ii) poate prevedea remodularea numărului de canale negeneraliste și eventuala remodulație a comunicării comerciale în cadrul acelorași canale, precum și redefinirea misiunii canalelor generaliste; iii) să dezvolte o ofertă de ansamblu care, prin varietatea de genuri și limbi, să permită să răspundă nevoilor publicului în diferitele sale articulații; iv) definirea unei cote specifice de resurse pentru dezvoltarea formatelor originale; cuantumul acestei cote nu trebuie să fie mai mic de 2 milioane de euro în primul an de aplicare a prezentului Contract și să crească progresiv în anii următori”.
După cum se vede clar, acestea sunt angajamente oneroase atât din punct de vedere economic, cât și din punct de vedere organizatoric, care impun companiei să poată conta pe resurse relevante pentru care nu este deloc clar cum și de unde pot proveni. Cu toate acestea, există și alte profiluri nu mai puțin importante, chiar dacă nu sunt niciodată explicite. Unul este despre un fel de "plan cultural" așa cum a definit-o consilierul Laganà și se referă la contextul general în care are loc evoluția serviciului public de radio și televiziune, în Italia ca și în restul lumii. Nu în ultimul rând, există cel mai alunecos avion, pe care se rulează cele mai mari riscuri: cel politic. Pe proiectul cultural ne aflăm în prezența unui cadru social de mutație vastă și profundă a compoziției demografice a utilizatorilor, a obiceiurilor acestora de utilizare și consum de produse audiovizuale, ceea ce necesită un efort de planificare de mare importanță precum, de exemplu , cel realizat de Planul BBC (lansat anul trecut) unde au încercat să-și imagineze care ar putea fi viitorul serviciului public britanic de radiodifuziune în următorii zece ani.
În Italia, în acest moment, nu pare să existe cineva capabil să promoveze și să susțină o reflecție de acest tip. Acest lucru ne aduce direct la "plan politic". Documentul despre care vorbim este singurul copil al unei mame văduve: a fost redactat în epoca DG Antonio Campo Dall'Orto, adică în prima jumătate a anului trecut. Este moștenit de CEO Fabrizio Salini (iulie) care, conform Contractului, ar fi trebuit să-l prezinte MISE la câteva săptămâni după preluarea mandatului. Prea puțin, rezonabil, apoi se solicită și se obține o prelungire de șase luni, și astfel ajungem la ultimele zile. Între timp, CA Viale Mazzini preia mandatul și începe să lucreze și, de fapt, să implementeze un plan industrial „fantomă” care începe cu numiri controversate la rețele și Tg.
Evident, acest lucru stârnește nemulțumiri politice de diferite feluri și se referă la tensiunile paralele dintre cele două forțe guvernamentale care au exprimat noul guvernare Rai, Lega și M5S. Ca de obicei, țara se oglindește în Rai și invers, iar zvonurile despre tensiuni între președinte și CEO se urmăresc de ceva vreme, mai puțin așa cum se întâmplă între cei doi vicepremieri Matteo Salvini și Luigi Di Maio. Miza este mare: suntem în ajunul alegerilor europene, de rezultatul cărora ar putea depinde soarta guvernului. Controlul asupra Rai nu este, așa cum nu a fost niciodată, un factor irelevant în competiția politică (din păcate) și noul Plan Industrial este pe deplin lizibil sub această interpretare.
