„Melodia”, o compoziție cu adevărat armonioasă, cu o bază cremoasă și învăluitoare, completată de un vârtej de fistic, fistic tocat și un sos delicat de portocale, va reprezenta Aroma Anului 2026 pentru Ziua Înghețatei, Ziua Europeană a Înghețatei Artizanale. Aceasta este singura zi pe care Parlamentul European a dedicat-o până acum unui aliment celebrat în întreaga Europă prin evenimente, întâlniri și inițiative menite să răspândească cultura înghețatei artizanale. Pe 24 martie 2026, Melodia va ocupa un loc central, oferită atât în versiunea „originală”, conform rețetei oficiale, cât și revizuită de maeștri înghețați din întreaga Europă, folosind ingrediente și inspirație din zona lor locală. Dar nu este vorba doar de cornete și pahare: 24 martie va cuprinde numeroase inițiative în toată Italia și Europa pentru a promova și prezenta calitatea înghețatei artizanale, cultura gastronomică, creativitatea artizanală și spiritul european. Iar evenimentele vor continua la Viena în luna mai, datorită colaborării cu Eurovision, care va consolida mesajul unei Europe unite prin arta gustului și a muzicii, celebrând profesionalismul, talentul și împărtășirea. Ziua Înghețatei din acest an celebrează două mari simboluri ale culturii europene: arta înghețatei artizanale și puterea expresivă a muzicii internaționale a Concursului Eurovision, care are loc la Viena între 12 și 16 mai. Prin urmare, tema Zilei Înghețatei din acest an este: „Îngelata care face Europa să cânte”. De 12 ani, o țară europeană diferită alege în fiecare an Aroma Anului, inspirându-se din deserturile sale tradiționale și din cele mai emblematice ingrediente ale patriei sale. Rețeta oficială pentru „Melody” a fost aleasă în cadrul competiției organizate de Artglace la SIGEP WORLD – Expoziția Mondială pentru Excelență în Alimentație, la care au concurat maeștri înghețați din întreaga Europă. Printre propunerile inovatoare, rețeta oficială pentru Aroma Anului a fost creată de Juanma Guerrero de la gelateria Sicilia Gelati din Torre del Mar (Malaga, Spania). Rețeta este o compoziție armonioasă de arome care amintește de o partitură muzicală: o bază cremoasă și învăluitoare, completată de un vârtej de fistic, fistic tocat și un sos delicat de portocale, care adaugă o notă strălucitoare, citrică.
Piața înghețatei artizanale din Europa
Înghețata artizanală poate conta pe o acoperire geografică foarte largă, Europa jucând un rol principal. Gelato-urile sunt prezente în 76 de țări de pe toate continentele, iar Bătrânul Continent reprezintă inima acestei tradiții: peste 66.000 de puncte de vânzare și aproximativ 300.000 de angajați. Printre principalele piețe europene în ceea ce privește numărul de gelato-uri se numără Germania (cu 9.000 de puncte de vânzare, inclusiv 3.300 de gelato-uri specializate), Spania (2.400), Polonia (2.000), Regatul Unit (1.300), Belgia (1.200) și Austria (900), urmate de Grecia (700) și Franța (600). În 2025, vânzările de gelato artizanal italian tradițional vor atinge o valoare de 11,7 miliarde de euro, înregistrând o creștere de 7% față de 2024 (11 miliarde). Regatul Unit și Spania se remarcă ca fiind cele mai dinamice țări, Germania înregistrează un ușor declin, în timp ce Italia își consolidează poziția de lider, confirmându-se ca principala piață mondială și un model de succes al lanțului de aprovizionare pentru sectorul înghețatei artizanale.
Istoria înghețatei artizanale
Legenda spune că băuturile cu gheață sau zăpadă erau consumate încă din Egiptul antic, încă din anul 2.700 î.Hr. Cu toate acestea, unii susțin că înghețata artizanală își are originea la romanii antici, care s-au distins prin „nivatae potiones”, un fel de desert rece. La celălalt capăt al lumii, în China, în timpul dinastiei Tang, oamenii beau o băutură lactată (de capră, vacă sau bivoliță) gătită cu făină și camfor și pusă în recipiente de fier sub zăpadă sau gheață. În mod similar, arabii preparau „shrb”, din turcescul „sherbet” (băutură rece) și arabul „sharab” (a sorbi, a bea), strămoșul sorbetului: un sirop de zahăr, baza pentru prepararea sorbeturilor din fructe, plante medicinale, condimente și flori. În America, însă, se crede că prima înghețată își are originea în Ecuador, unde a fost creată prin amestecarea gheții, zăpezii, sucurilor de fructe și laptelui într-o oală mare numită „paila”. În realitate, însă, a trebuit să așteptăm până în secolul al XVI-lea și să ne întoarcem în Italia pentru a fi martorii adevăratului triumf al acestui aliment. Florența a fost, de fapt, cea care a revendicat inventarea gelato-ului modern, prima care a folosit lapte, smântână și ouă. Meritul îi revine unui arhitect: Bernardo Buontalenti. Lui i se atribuie „candiero-ul”, oferit de Cosimo I de Medici în 1559 lui Carol al V-lea, regele Spaniei, pentru o sărbătoare care celebra inaugurarea Forte Belvedere. Desertul era o cremă rece făcută din zahăr, lapte, smântână, ouă și un strop de vin, aromatizată cu bergamotă, lămâie și portocală: baza celei mai faimoase „crema Fiorentina” sau „gelato Buontalenti”, care poate fi savurată și astăzi în toate cele mai bune gelaterii din Florența. Dar istoria modernă a acestei delicii începe oficial când italianul Filippo Lenzi, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, și-a deschis prima gelaterie în America. Într-un timp foarte scurt, înghețata a devenit o adevărată nebunie, atât de mult încât se spune că însuși George Washington o savura la numeroase petreceri și întâlniri. Și tot în America, prin mâna unui italian, primul cornet de înghețată a fost brevetat în 1903 de Italo Marchioni, care, după ce a emigrat la New York, a început să vândă primele cornete de înghețată. Restul e istorie.
