În ciuda asigurărilor repetate privind angajamentul pentru simplificare și transparență, Decretul de relansare oferă o contradicție clară cu aceste intenții. Articolul 26 creează un nou vehicul financiar, prin noi rețele corporative, a căror natură publică readuce în minte amintiri povestea necinstită a GEPI, Compania de Management Industrial și Holdings.
De fapt, cei cu cea mai veche memorie își vor aminti asta Gepi s-a născut în 1971, în urma Legii 184, care prevedea înființarea unei societăți care să contribuie la menținerea și creșterea nivelurilor de ocupare compromise de dificultățile tranzitorii ale companiilor industriale prin intervenții, pe baza unor planuri de reorganizare sau reconversie, menite să demonstreze posibilitatea concretă a redresarea companiilor în sine. Scopuri nu diferite de prevederile articolului 26 din Decretul de relansare. De altfel, Gepi-ul a fost creat atunci pentru a evita dispersarea intervențiilor statului în o mie de pâraie, concentrându-le în GEPI propriu-zis. La fel ca ceea ce este prevăzut la articolul 26 cu înființarea fondului pentru IMM-uri.
De fapt, Gepi (închis în 1991) era o companie de finanțe publice înființată pentru salvarea, restructurarea și vânzarea ulterioară a companiilor private aflate în dificultate. Se spune că GEPI a costat comunitatea sume uriașe prin păstrarea disponibilizărilor de la companii aflate în criză, precum FIAT, Montedison, SNIA, SIR, Marzotto, în disponibilizări. La acea vreme, Gepi s-a ocupat de multe zeci de mii de muncitori, transferându-i la companii speciale care i-au plasat pe lucrătorii înșiși pe disponibilizări pentru perioade lungi. În limbajul jurnalistic al vremii, GEPI era descris ca un „lazzaretto”, „secție de resuscitare”, „ambulatoriu”, „depozitul companiei”.
Prevederile articolului 26 din Decretul de relansare au asemănări singulare cu istoria GEPI. De altfel, respectivul articol (întărirea capitalului întreprinderilor mijlocii) instituie (paragraful 12) fondul de acțiuni pentru IMM, care va subscrie obligațiuni sau titluri de creanță nou emise. definite în grabă drept „instrumente financiare”, definiție neconcordantă cu definiția „instrumentelor financiare” cuprinsă în articolul 1, paragraful 47 din TUF care exclude din lista „instrumentelor financiare”, obiectul oricărei eventuale negocieri, doar „depozitele bancare și poștale”. ”. Se speră ca atunci când decretul va fi convertit, Camerele vor clarifica această definiție. Pe scurt, este vorba de a pune Fondul să-și asume niște datorii (negociabile ca orice instrument financiar?) ale întreprinderilor mijlocii care o solicită.
De adăugat că conducerea Fondului este încredințată companiei Invitalia sau unor companii controlate „în întregime” de aceasta. Deci un Spa nou cu un consiliu de administrație, un consiliu de cenzori statutari și probabil niște angajați. Invitalia sau orice filială deținută în totalitate își asumă rolul de „Manager” (paragraful 13). Conceptul de „în întregime controlat” scapă (chiar și prin binecunoscutele cascade corporative?). Se speră, pentru a evita neînțelegerile interpretative, ca în timpul aprobării parlamentare să se facă referire la articolele Codului civil (art.2359 și urm.) care reglementează materia controlului corporativ.
Dar câți vor fi de fapt Managerii Spa, ale căror puteri îi configurează ca adevărați antreprenori ascunși a întreprinderilor asistate? În prezent, subsidiarele Invitalia sunt: Infratel Italia, Mediocredito Centrale, Italia Turismo și Invitalia Partecipazioni, și nu toate par adecvate pentru a îndeplini funcția de manager. În plus, Invitalia deține o participație în Sgr Invitalia Ventures; aceasta din urma ar trebui sa fie la randul sau compania careia Guvernul i-a incredintat administrarea miliardului de euro care urmeaza a fi dedicat investitiilor de capital de risc, companie detinuta la randul ei in proportie de 70% de Cdp Equity si 30% de Invitalia Cdp Venture Capital sgr spa-National. Fondul de inovare (Fni).
Este oportun să ne întrebăm dacă instrumentele de capital de risc sunt incluse printre „instrumentele financiare” menționate mai sus, creând în acest caz o împletire financiară singulară. Se așteaptă ca dezbaterea parlamentară să facă lumină și asupra acestui punct, aducând din nou în uitare necinstitul GEPI.
Dacă profesorul Cavazzutti nu ar pierde timpul cu judecăți pe cât de grosolane, pe atât de idioate, am fi un popor norocos.
În activitatea ta „glorioasă” și multifațetă te remarci pentru că ai atins un zero glorios în cel mai bun caz și pentru că ai dat sentințe fără temei pentru cei care nu au făcut o sută, dar acel punct zero de răspuns la misiunile pe care Guvernele le-au considerat necesare. și cu siguranță nu a risipit resurse.
În ciuda puținelor succese și a numeroaselor eșecuri, contul țării a avut un echilibru pozitiv pentru finanțele publice, măsurând costuri și beneficii pentru stat și a contribuit la realizarea obiectivelor atât în domeniul economic, cât și în cel social.
Evit să intru în detalii controversate, gândindu-mă la bietul Nino Andreatta.