Un podium complet nou, tot european, dar fără italieni. Tot din cauza unui nou regulament care nu a omis să stârnească discuții. Acesta este verdictul World's 50 Best Restaurant, unul dintre cele mai înalte premii internaționale din lumea gastronomiei, acordat anul acesta la Singapore și cu Italia totuși protagonistă, având în vedere că prestigiosul premiu este sponsorizat de San Pellegrino și Acqua Panna. Cu toate acestea, noua formulă a scos câștigătorul a două dintre ultimele trei ediții, inclusiv pe cea din 2018: Massimo Bottura și Osteria Francescana din Modena au fost „solomonic”, împreună cu alți câștigători ai ultimilor ani, incluși într-o Sala de Foame și, prin urmare, incapabil să se confirme pe tron. Scopul a fost să răsplătească noii recruți (deci nu un premiu pentru cei mai buni, ci, ca să spunem așa, pentru cea mai bună plasă dintre cei mai buni), dacă nu ar fi că locul doi din acest an i-a revenit lui René Redzepi, deja campion în 2010, 2012 și 2014 cu Noma la Copenhaga, dar pentru această ediție și-a schimbat numele locului. Bucătarul danez s-a apropiat de poker, precedat de argentinianul Mauro Colagreco, proprietarul Mirazur din Menton, deja al treilea în 2018 și din acest an trei stele Michelin. Pentru a completa podiumul, pe treapta a treia, bucătarul basc Victor Arguinzoniz, cu restaurantul Asador Etxebarri din Atxondo.
Printre celelalte restaurante ilustre din clasament urmează Gaggan din Bangkok (4), Geranium din Copenhaga (5), Central din Lima (6) care se confirmă drept cel mai bun restaurant din America de Sud; apoi Mugaritz din San Sebastian, încă în Țara Bascilor, Arpège din Paris, Disfrutar din Barcelona și pentru a închide primii zece Maido din Lima. Dintre italienii care au rămas efectiv în cursă, cel mai bun a fost Enrico Crippa, bucătarul restaurantului Piazza Duomo din Alba, care însă scade de la poziția a 16-a de anul trecut la 29, și Massimiliano Alajmo de la Le Calandre în Rubano, tot în coborâre de pe locul 23 până pe 31. Cel mai bun rezultat italian din a doua jumătate a clasamentului (cel de pe locul 51 pe locul 100) este în schimb cel obținut de Mauro și Catia Uliassi care din Senigallia (Ancona) intră în World's 50 Best Restaurants, cucerind locul 61. A doua intrare nouă este Riccardo Camanini care, împreună cu fratele său Giancarlo, gestionează Lido 84 din Gardone Riviera (Brescia), care ocupă locul 78 și care primește și premiul Miele One to Watch 2019, adică premiul dedicat locului pe care să-l urmărești, o recunoaștere care este de bun augur pentru edițiile viitoare. Din nefericire pentru Niko Romito, bucătarul de la Reale Casadonna din Castel di Sangro din Abruzzo, care coboară de pe locul 36 în 2018, cu restaurantul său cu stea, pe locul 51: doar o poziție prea multe care nu-i permite să intre în decretat 50 Best in Singapore.
The World's 50 Best Restaurant 2019 a văzut intrarea cotelor feminine. Nici acolo nu au lipsit controversele, întrucât mulți nu înțeleg de ce ar trebui să fie dedicat femeilor un premiu separat, înființat anul acesta și câștigat de Daniela Soto-Innes, bucătarul mexican care lucrează la New York. Premiul pentru cel mai bun patiser, însă, a văzut bărbați și femei concurând împreună, iar câștigătoarea a fost franțuzoaica (de origine italiană) Jessica Préalpato, de la restaurantul Alain Ducasse din Paris (care a terminat pe locul 16 în clasamentul restaurantelor). Cotele roz, pentru prima dată în 18 ani, tot în juriu, format din 1.040 de experți (bucătari, critici culinari, restauratori) din întreaga lume. În ceea ce privește „geopolitica”, acesta a fost anul Spaniei, care cu 5 restaurante în primele douăzeci, dintre care 3 în top 10, se descurcă mai bine decât francezul (4 în top 20). De remarcată este și prezența a două localuri peruviane în top 10, pentru a pune în valoare bucătăria latină, care ocupă șapte din primele zece poziții și 12 din primele 20.
