Firmele de lobby, dintre care majoritatea au sediul în Washington pe nu mai puțin de K Street și 19th (la puțin peste trei străzi de Casa Albă), doresc să-și modernizeze sistemul, deoarece marii lobbyști s-au plâns de excesul de dominație a companiilor. În plus, plafoanele salariale limitează capacitatea de a atrage noi talente, de care aceste companii au nevoie. Dar nu doar asta îngrijorează lobby-urile: soarta lor este afectată și de exodul lobby-ilor și de pierderea clienților de mare importanță.
Există multe exemple care pot fi enumerate. În primul rând „Ogily Government Relations” care, în urma unei dispute cu companiile surori, și-a pierdut al doilea client ca mărime: Chevrone, vânzând și 4 mari lobbyști în stil republican.
Al doilea caz de menționat este Wwp, în care a existat o fugă a unor lobbyiști talentați.
În cele din urmă, Dukto Graylin s-a luptat și în ultimii ani pe fondul scăderii veniturilor, a unei pierderi semnificative de clienți și a unui exod de lobbyiști.
Cu toate acestea, în ciuda situației economice actuale generale, companiile de lobby nu sunt mai proaste decât multe alte companii. Mulți lobbyști consideră că situația nu este mai rea decât cea a multor companii din alte industrii. Lucrătorii din sector consideră că o schimbare, o adaptare la situația actuală este importantă și necesară, pentru a permite companiilor de lobby să poată concura și să continue să opereze la nivel național și internațional. În special pentru a putea lucra în ceea ce ei definesc drept capitala lumii: Washington DC Orașul puterii. De ambiții. Și niște bani.
http://www.politico.com/news/stories/0612/77820.html
