Comisia Europeană a stabilit că compensația acordată de Italia Poste Italiane pentru îndeplinirea serviciului public („obligația de serviciu universal”) în perioadele 2012-2015 și 2016-2019 este în conformitate cu normele UE privind ajutorul de stat. Aceasta este 1,05 miliarde de euro pentru 2016-2019 și 1,34 miliarde pentru 2012-2015.
Potrivit Comisiei, compensația acordată Poste Italiane „se bazează pe o metodă solidă și prudentă, care garantează că compensația nu depășește costul misiunii de serviciu public”, scrie Executivul comunitar. În special, „calculul conține o estimare și ia în considerare în mod corespunzător toate avantajele intangibile asociate statutului de furnizor încredințat cu îndeplinirea obligațiilor de serviciu public, cum ar fi sinergiile dintre serviciile poștale și cele financiare”.
Mai mult, „cuantumul ajutorului acordat scade considerabil în timp dacă ținem cont de îmbunătățirea semnificativă din punct de vedere al eficienței care se va obține în perioada de conferire a obligației de serviciu universal”. În octombrie 2015, Italia a notificat UE că intenționează să despăgubească Poste Italiane pentru îndeplinirea obligației sale de serviciu poștal universal în perioada 2016-2019.
Această obligație include serviciile poștale de bază prestate în toată țara la prețuri accesibile și cu respectarea anumitor cerințe minime de calitate. Conform contractului încheiat cu Italia, Poste Italiane ar urma să primească maximum 1,05 miliarde EUR pentru perioada 2016-2019 (262 milioane EUR pe an).
De asemenea, Italia a informat Comisia cu privire la compensațiile deja aprobate, dar neplătite încă pentru îndeplinirea obligației de serviciu universal în perioada 2012-2015, ca urmare a prelungirii unui contract anterior. Compensația pentru perioada 2012-2015 s-ar ridica la maximum 1,34 miliarde EUR (335 milioane EUR pe an).
În conformitate cu normele UE privind ajutoarele de stat privind compensarea serviciului public, adoptate în 2011, companiile pot primi compensații pentru costurile suplimentare ale furnizării unui serviciu public în conformitate cu anumite criterii.
Aceasta permite statelor membre să acorde ajutor de stat pentru furnizarea de servicii publice evitând în același timp supracompensarea în favoarea companiilor încredințate cu aceste servicii, astfel încât să se minimizeze denaturările concurenței și să se asigure utilizarea eficientă a resurselor publice.
